Pelerini ai speranței de la Parohia „Sfânta Cruce” din București în Kenya

Pe 18 august 2025, un mic grup de la Parohia „Sfânta Cruce” din București – părintele paroh Ciprian Andrei și două enoriașe, Elena Ardelean și Elisabeta Postelnicu – a pornit într-o călătorie misionară spre Kenya. Scopul principal a fost sfințirea bisericii din Wara, dar ceea ce am trăit acolo a depășit cu mult așteptările noastre. În cele șase zile, am vizitat comunități și biserici din regiunea Marsabit, purtând cu noi în inimă mesajul Jubileului Speranței: „Pelerini ai speranței, să mergem împreună!”

O experiență a credinței vii

Alături de părinții Eugen Blaj și Cristi Pișta, am descoperit o lume cu totul diferită de ceea ce cunoaștem acasă. Într-o țară în care nordul este dominat de ariditate și deșert, dar unde inimile oamenilor sunt fertile pentru credință, am văzut cum Biserica prinde rădăcini acolo unde sufletele sunt însetate de Dumnezeu. Am locuit în Hurri Hills, la 65 km de cel mai apropiat drum asfaltat. Zi de zi am străbătut între 100 și 250 km pe drumuri prăfuite și neregulate, ca să ajungem în comunități catolice izolate. Oboseala drumului s-a risipit de fiecare dată când am fost primiți cu bucurie și simplitate de familii tinere, copii numeroși care își trăiesc credința într-un mod simplu, dar profund autentic. Fiecare zi a adus cu sine obiceiuri noi, ritualuri locale la Liturghie și momente de har.

Comunități vizitate și momente de har

Din Nairobi, la Nanyuki, la Marsabit și apoi prin Burgabo am venit la parohia Hurri Hills. Aici am fost cazați și de acolo am vizitat filialele din Mangudho (Sf. Andrei), Forole și parohia Turbi unde slujește pr. Cristian Pista. Apoi Wara și Desertul Chalbi cu misiunea diecezei de Iasi, Maikona. Un moment de mare intensitate spirituală a fost sfințirea unei cruci jubiliare pentru 2025 de către părintele Ciprian și părintele Eugen. Tot atunci, am trăit bucuria botezului a patru fete cu vârste între 12 și 15 ani. Pentru mine, a fost o emoție unică să devin nașa uneia dintre ele – o clipă de comuniune și dăruire pe care o voi purta mereu în inimă.

Sfințirea Bisericii din Wara

Evenimentul central al pelerinajului a fost sfințirea bisericii din Wara, o construcție mică, dar modernă și luminoasă, dedicată Divinei Milostiviri. Această biserică a prins viață prin generozitatea credincioșilor din parohia „Sfânta Cruce” și din parohia Cioplea, ca semn concret de fraternitate și solidaritate. Sărbătoarea a fost prezidată de Episcopul de Marsabit, alături de părinții misionari Eugen Blaj, Cristi Pista și de părintele Ciprian Andrei. Comunitatea locală s-a pregătit cu o grijă impresionantă, iar bucuria credincioșilor a transformat întreaga celebrare într-un adevărat jubileu al speranței. De neuitat a fost momentul oferirii darurilor: fiecare credincios s-a apropiat de altar cu propria ofrandă. Am retrăit atunci parabola văduvei și bănuțului ei, văzând oameni săraci care, cu simplitate și generozitate, aduceau din puținul lor. A fost o lecție vie de credință, iubire și dăruire.

Lecții de viață și de credință

În doar șase zile, am trăit experiențe cât pentru zece ani. Am descoperit o Biserică tânără și plină de viață, unde viitorul se clădește cu entuziasm și speranță. Am înțeles cât de important este sprijinul nostru: ceea ce pentru noi înseamnă puțin, pentru aceste comunități valorează enorm. Mai mult, am simțit că nu este suficient doar să ajutăm din când în când, ci este nevoie de constanță și fidelitate. Preoții misionari duc o muncă eroică: ei nu ridică doar biserici, ci și grădinițe, școli, dispensare – toate absolut vitale pentru viața acestor oameni.

Încheiere

Această călătorie a fost pentru mine un adevărat jubileu al speranței. Îi port în suflet pe oamenii întâlniți, pe fetele botezate, pe comunitățile care trăiesc credința cu atâta simplitate și profunzime. Mai ales, duc cu mine recunoștința pentru preoții misionari din Kenya – adevărați pelerini ai speranței, care prin viața și dăruirea lor aprind lumina Evangheliei în mijlocul deșertului. Impresii din misiune: Misiunea Romano-Catolică Hurri Hills cu filiala Wara din Kenya (18 - 28.08.2025)

Dăruind vei dobândi, e sintagmă care este capabila să ne pună în mișcare. Misiunea este a fiecăruia dintre noi. În zilele petrecute in Kenya am simțit din plin ce înseamnă misiunea; adică să dăruiești dar mai ales să primești cu inima deschisă.

Drumul a fost lung si greu ca o aventura a credinței și solidarității. Uimirea mare a fost când ajunși în Nairobi, după ora două dimineața, în Capela de la Consolata (unde ne-am cazat), se aflau multe persoane care erau în adorație perpetuă în fața Preasfântului Sacrament. Nu vreau să vorbesc despre drumul lung și anevoios de la Nairobi până la Hurri Hills. Miercuri am mers la Biserica Sf. Andrei, unde am intrat in contact direct cu tribul gabra și prima Sfântă Liturghie la care am participat în comunitățile tribale. Aici am fost copleșită de recunoștință când am simțit pe viu bucuria sinceră și pură a oamenilor adunați în număr mare la biserica; modul frumos, bucuros și autentic de manifestare, dar diferit de al nostru.

Satele formate din colibe sărăcăcioase, la modul ca nu au nici strictul necesar unui trai (nu decent): apa în primul rând, mâncarea, transportul și altele. Merg kilometri întregi pe jos și ceea ce m-a impresionat mult este faptul că toți se cunosc, se salută și se ajută. Când mergeai dintr-un loc în altul, toată lumea te salută și iți face cu mâna, de parca erai de al lor. Cu regret, din cauza unor probleme de sănătate, nu am putut participa Sâmbătă la prima Sfântă Liturghie din Biserica de la Wara și la botezul celor patru fete. Mi-aș fi dorit foarte mult, dar așa a fost sa fie. La sfințirea bisericii Divina Milostivire, am fost uimită de mulțimea venită din comunitățile învecinate dar mai ales de cele care au venit de la îndepărtare precum Turbi și Forole, cât și de felul de întrajutorare a comunităților, atât prin îndemnurile la credință autentica în Isus Cristos, cat si material. Din puținul și sărăcia lor, dăruiau pentru ajutorarea și ridicare unei noi comunități atât spiritual, cât și material, cultural și educativ.

În această misiune am cunoscut oameni noi frumoși la chip dar mai ales la suflet. Am avut ocazia sa regăsesc printre preoții misionari, pe părintele Eugen Blaj, un fost coleg în primii doi ani de liceu. O amintire frumoasă ce ne-a adus aminte de anii adolescenței.

Ce este munca unui misionar?

Comunicarea, dăruirea și transmiterea valorilor creștine este cheia succesului. Pentru a fi misionar este necesar să ai un dar și un har deosebit dat de la Bunul Dumnezeu. Fără acest dar și har, nu vei putea fi misionar. Apreciez enorm darul și harul care le-a fost dat preoților misionari din întreaga lume. Aduc mulțumirile mele, tuturor celor care ne-au fost alături pe tot parcursul acestei misiuni prin rugăciuni, îndemnuri, explicații și traduceri. Elisabeta Postelnicu

Biserica Divina Milostivire de la Wara: speranță și încredere în Domnul!

Vizita misionară din Kenia a însemnat pentru mine un har și o bucurie pe care numai Dumnezeu ni le poate oferi. După ce de la începutul acestui an am aderat la implicarea pentru construirea Bisericii Divina milostivire de la Wara, în lunile martie și aprilie am desfășurat o campanie de strângere de fonduri în parohia noastră. Cu multă generozitate dar și determinare fiecare a donat si a făcut posibil acest semn de speranța pentru credincioșii catolici de la Wara. Desigur, ne-am bucurat să facem această caritate creștină chiar în Anul Sfânt 2025 și astfel să experimentăm prin mica reprezentanță (trei persoane din parohia noastră care au ajuns la sfințirea Bisericii de la Wara: dna Elena Ardelean, dna Elisabeta Postelnicu și subsemnatul paroh) că suntem o misiune în această lume, o misiune a lui Dumnezeu în primul rând și apoi a Bisericii lui Cristos prin însăși Biserica locală - Arhidieceza Romano-Catolică de București - și în special prin Parohia Sfânta Cruce!

Momentele și sentimentele trăite au fost unice și cred că prea puțin pot fi exprimate, speranța creștină însă s-a înrădăcinat și mai mult în noi înșine și în misiunea Hurri Hills unde am ajuns și pe care am vizitat-o în mod deosebit. Aici am conștientizat ce înseamnă să fii misionar cu adevărat în zonele de misiune: este ca o lumină pe care Dumnezeu o aprinde și care strălucește atât de frumos, cu o frumusețe de neînchipuit și care nu vrea să ardă decât până la capăt.

Biserica din misiune este vie și frumoasă tocmai prin oamenii care se bucură și dansează datorită harului sau vieții pe care au primit-o în Isus Cristos și aceasta tocmai prin slujirea generoasă a misionarilor noștri români. Iată de ce cred că înălțarea spirituală pe care am experimentat-o cu toții acolo este adânc imprimată în inimile noastre și deopotrivă este pe de o parte mai presus de cuvinte iar pe de alta mai presus de toate greutățile și problemele pe care le întâmpini concret în misiune. De exemplu, chiar înainte de a ajunge "acasă" în misiunea Hurri Hills - cred că mai aveam de parcurs aproximativ 10 km - am făcut pană la roată și era noapte deja și drumul pietros și în pantă dar toate s-au rezolvat cu un pic de trudă și desigur mobilizare... Evident că rugăciunea nu a lipsit deloc! Părintele Eugen care are peste 18 ani de misiune în Kenia ne-a primit cu dragoste deosebită și ne-a ajutat să luăm parte cât de puțin zilnic la munca și viața misionară de acolo. A fost frumos dar și greu din multe puncte de vedere pentru noi care eram pentru prima dată în misiune. Ceea ce rămâne este tocmai bucuria că harul milostiv al lui Cristos, care lucrează tainic în suflete oamenilor, ne aduce o fericire reală și o speranță neclintită. Vă invit pe toți să ne rugăm și să susținem mai mult misiunile Bisericii. Mulțumesc frumos tuturor celor care cu generozitatea creștină au pus și pun misiunile și misionarii Bisericii la inima lor! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă răsplătească pentru tot binele pe care-l faceți în special pentru misiunile Bisericii noastre locale din Kenia. Felicitări, de asemenea, misionarilor noștri!

Lăudat să fie Isus Cristos!

Isuse, eu mă încred în Tine!

Pr. paroh Ciprian Andrei