Cristos a înviat! Aleluia, aleluia!

Sâmbătă, 4 aprilie, în noaptea de Paști, ne-am adunat, din nou, cu toții, pentru a celebra sensul deplin și profund al credinței creștine, care este Învierea Domnului nostru, Isus Cristos. Biserica împodobită cu flori părea o inimă care bătea în ritmul iubirii Dumnezeului nostru care s-a făcut om pentru a se acoperi cu durerile, neputințele și păcatele noastre în suferința de pe Cruce. Toți eram o singură suflare care a răspuns iubirii divine, bătând la unison, toți, mari și mici, tineri și bătrâni, singuri sau cu familiile, sănătoși sau bolnavi, cu credință însă în Cel care a preluat vulnerabilitatea noastră, ca natură umană, pentru a-i da putere și sens.De altfel, acesta a fost și punctul central al omiliei părintelui paroh, Ciprian Andrei. În cântarea Exultet sau preconiul pascal de la începutul Vigiliei pascale (imn pascal cântat de părintele vicar, Silviu-Marian Șaran) se accentuează faptul că vina protopărinților noștri a fost și este una fericită, pentru că ne-a dăruit un Răscumpărător atât de mare! Este unul dintre misterele pe care mintea umană nu le poate descifra, ci doar accepta cu recunoștință. Isus s-a făcut om întru toate, în afară de păcat. În lemnul pomului din Grădina Edenului s-a întipărit revolta omului și dorința de a fi Dumnezeu, în lemnul Crucii s-a înscris ascultarea Noului Adam către Tatăl, ascultarea lui Isus, Fiul Omului, care a împăcat omenirea cu Dumnezeu.În predica părintelui paroh, toți am simțit preocuparea pe care creștinul de azi o trăiește: sunt timpuri neliniștitoare, marcate de războaie, crize sociale, familiale, individuale, adicții, revolte și câte și mai câte! Totuși, suntem chemați, în ciuda propriilor probleme și vulnerabilități, să ducem Evanghelia Învierii, Vestea cea bună în lume. Cristos nu este numai în biserica împodobită și luminată de lumânările pe care creștinii le țin în mână, ci, mai ales, Cristos este în persoana celui bolnav, sărac, părăsit... Cristos a înviat si noi trebuie să fim și să ardem ca lumânări vii de credință și har, în familiile noastre, la serviciu, acolo unde sunt necredincioși, oameni slabi în credință, marcați de îndoieli și de ispitele distrugătoare ale lumii noastre. De aceea, părintele Ciprian a insistat să fim bucuroși, cu fețele senine, să fim martori ai Învierii, dar și lumină a Învierii lui Isus, să înviem și noi, de fapt, creștini în adevăratul sens al cuvântului.Parcă mai mult ca altădată, comunitatea noastră a fost înflăcărată de iubire și speranță la această celebrare. Preoții concelebranți (părintele paroh Ciprian Andrei, părintele vicar Silviu-Marian Șaran, părintele Maricel Bulai și părintele Ioan Bosco), corul entuziast, ministranții, lectorii și întregul popor au transmis bucuria și vestea cea bună a Învierii Domnului, nu a unui ritual anual, ci a Vieții care învinge moartea de fiecare dată când păcatul este zdrobit prin iubirea jertfelnică a Mântuitorului nostru, Isus Cristos.

A consemnat Raluca FARAON