Omnia restaurare in Christo » Martirologie

Sfânta Cecilia

mihneadragomir — Sun, 21 Nov 2010 20:22:09 +0000

Biserica îşi aminteşte astăzi de Sf Cecilia, fecioară şi martiră. A trăit în trup la Roma, în vremea persecuţiilor. Părinţii ei stabiliseră un aranjament matrimonial, potrivit căruia ea urma să îl ia în căsătorie pe un păgân bogat, pe nume Valerian. Dar Cecilia, auzind chemarea Domnului, hotărâse să îşi consacre fecioria lui Cristos. Purta haine aspre sub cele frumos împodobite şi postea rugându-L pe Dumnezeu să o ajute să îşi păstreze promisiunea. Lui Valerian i-a spus că un înger veghează asupra virginităţii ei. Complet neîncrezător în povestea cu îngerul, Valerian îi spune că ar dori şi el să vadă un asemenea înger. Cecilia îl îndrumă să meargă la papa Urban, pontiful Romei între anii 223-230. Nu este relatat cu certitudine dacă Valerian a văzut ori nu a văzut îngerul păzitor al soţiei lui, ceea ce ştim este că s-a convertit şi a fost botezat de papa. O relatare pioasă ne spune că nu numai că Valerian ar fi văzut îngerul, dar a şi primit atât el, cât şi soţia sa Cecilia coroane nefăcute de mâini omeneşti. Ei ar fi fost văzuţi încoronaţi astfel de Tibertius, fratele lui Valerian şi cumnatul Ceciliei, care s-a convertit pe loc.

Toţi trei s-au îngrijit de trupurile martirilor creştini care au fost executaţi în cadrul teribilei persecuţii din vremea împăratului Diocleţian. Cei doi bărbaţi au ajuns ei înşişi în faţa prefectului Romei şi, mărturisindu-şi credinţa, au fost condamnaţi la moarte şi decapitaţi. Cecilia a supravieţuit un timp, în care zelul ei a făcut numeroase convertiri. Dar a venit şi ziua ei, când a fost condamnată la moarte, de astă dată prin tortura sufocării în aburii unei băi. A fost încuiată într-o baie şi focul aţâţat. A stat o zi şi o noapte, dar era încă în viaţă când soldaţii au deschis uşa. Văzând acest lucru, persecutorii au decis să fie decapitată. Călăul a lovit de trei ori, nereuşind decât să o rănească la gât, după care a fugit. Cu această rană la gât, Cecilia a mai trăit trei zile, în care Îl lăuda pe Dumnezeu, aducând la El multe suflete. Convertiţii înmuiau bureţi în sângele ei, care erau păstraţi ca relicve. În cinstea acestei sfinte a fost ridicată o biserică în secolul al V-lea, care este astăzi una dintre cele mai vechi biserici din Roma, loc de pelerinaj.

Sfânta Cecilia este patroana muzicii în general şi, cu precădere, a muzicii bisericeşti. Ea este adesea înfăţişată cu o cunună pe cap şi purtând un instrument muzical în mâini. Mulţi orbi o consideră patroană a lor, probabil din cauza numelui (Cecilia = cea care nu vede).

Când citesc cu cât de mult curaj aceşti creştini din primele secole de misiune a Bisericii îşi mărturiseau credinţa, ştiind bine la ce fel de pericole se expun, nu mă pot abţine să nu mă gândesc cât de diferiţi suntem astăzi. Astăzi, când nimeni nu ne condamnă la moarte şi nici măcar nu ne biciuieşte dacă mergem la biserică să spunem Simbolul Credinţei. Astăzi când, în comparaţie cu acei creştini care se rugau în tot felul de catacombe reci, umede şi subpământene, noi avem biserici mari, luminoase, frumos împodobite, unde este cald şi corul cântă plăcut urechilor. Oare nu este o adevărată ruşine ca, în ciuda unor asemenea condiţii la care zecile de mii de martiri nici nu visau, să Îl lăsăm pe Cristos singur în sfintele lăcaşuri ?

Sancta Cecilia, ora pro nobis !

Sf Serapion

mihneadragomir — Sun, 14 Nov 2010 00:07:48 +0000

Ne amintim astăzi, 14 noiembrie, de un sfânt soldat: Sf Serapion. Acesta s-a născut în anul 1179 în Irlanda (sau în Anglia). Tânăr fiind, a auzit chemarea Bisericii şi s-a înrolat ca soldat în oastea lui Richard Inimă de Leu, luând parte la A Treia Cruciadă. Apoi, după demobilizare, s-a înrolat în oastea ducelui Leopold al Austriei, care a venit să ajute armata de eliberare a creştinilor din Spania. La 43 de ani, după o strălucită carieră militară în care şi-a pus spada spre gloria lui Cristos, a ales calea călugăriei militare. A îmbrăcat veşmântul Mercedarienilor, care se ocupau în principal cu munca de eliberare a prizonierilor căzuţi în mâinile musulmanilor. Fraţii alergau din sat în sat, din mănăstire în mănăstire şi din oraş în oraş, ca să strângă sumele cerute de mauri în schimbul vieţii şi eliberării captivilor. Într-una din aceste tentative, punându-se pe sine chezaş în locul unor prizonieri creştini, răscumpărarea nu a mai venit la vreme. A fost crucificat de musulmani, luând cununa muceniciei la 14 noiembrie 1240.

Sf Iulia

mihneadragomir — Tue, 20 Jul 2010 19:13:45 +0000

Către jumătatea secolului al V-lea, în Cartagina trăia o fecioară, creştină de neam nobil, pe numele ei Iulia. Dar nenorocirea a lovit oraşul ei, care a fost cucerit de păgâni, astfel încât Iulia a căzut în sclavie. Stăpânul care a cumpărat-o era încântat de virtuţile ei. Puţinul timp rămas printre obligaţiile ei de sclavă, şi-l petrecea în rugăciune şi în lectura dumnezeieştii învăţături. Dar într-o zi, stăpânul ei a plecat într-o călătorie cu toată casa lui spre Galia (actuala Franţă). Ajunşi în Corsica, a aruncat ancora, acolo fiind o sărbătoare păgână. Dar Iulia nu a vrut să ia parte la acea serbare. Guvernatorul insulei a întrebat cine este femeia care îndrăzneşte să insulte pe idolii lui. Stăpânul ei i-a răspuns că este creştină, că nu o poate determina să participe şi, având în rest o purtare perfectă, nu ştie în ce fel ar putea-o pedepsi. Atunci guvernatorul i-a propus un schimb, prin care ar urma să-i dea patru sclave în locul Iuliei. Dar stăpânul ei a declinat oferta, spunând că nici patru sclave nu ar putea face mai bine munca pe care o făcea Iulia şi nu l-ar putea servi cu mai multă tragere de inimă. Văzând acest lucru, gruvernatorul i-a spus Iuliei că este gata să plătească preţul răscumpărării ei dacă va jertfi idolilor. Iulia a refuzat, spunând că are exact atâta libertate cât să poată să Îl servească pe adevăratul ei stăpân, Isus Cristos. Atunci guvernatorul, într-un acces de furie, a poruncit să-i fie zdrobită faţa, să i se smulgă părul din cap, după care să fie omorâtă pe cruce, precum “zeul” ei. Astfel, Iulia a luat cununa muceniciei, găsind nu libertatea oamenilor, ci adevărata libertate.

Sfântă Iulia, roagă-te pentru noi !