Postat de mihneadragomir pe 11 decembrie 2010 în Fără categorie

În ultima vreme s-a încercat răspândirea în publicul larg a ideii că religia noastră ar fi împotriva pedepsei cu moartea. Altfel spus, dacă vrei să fii un bun catholic, musai să te împotriveşti pedepsei cu moartea.

Nimic mai fals. Această idee nu a fost niciodată susţinută prin nici un act magisterial. Nici un papă, nici un conciliu ecumenic sau regional nu a susţinut vreodată că pedeapsa cu moartea este un act moral ilicit. Prin urmare, problema pedepsei cu moartea este un teritoriu teologic liber. Poţi fi un bun catolic şi să susţii pedeapsa cu moartea. La fel de bine, poţi să fii un bun catolic şi să fii împotriva pedepsei cu moartea. Ceea ce nu poţi face este să fii un bun catolic şi să susţii că Biserica interzice pedeapsa cu moartea.
Dacă pretinsa imoralitate intrinsecă a pedepsei cu moartea nu este susţinută prin nici un act al Magisteriului Viu al Bisericii, poate că este susţinută de argumentele Tradiţiei sau Bibliei ? Atâta cât am citit din Sfinţii Părinţi, nu îmi amintesc de nici unul, nici măcar unul singur, care să fi susţinut că pedeapsa cu moartea este imorală. Dimpotrivă, îmi amintesc că Sf Toma din Aquino, care deţine o poziţie eminentă printre doctorii Bisericii, susţine în mod explicit pedeapsa cu moartea.
Dar Biblia ? Ce spune Biblia ? Aici, argumentul cel mai des auzit la catolicii care sunt împotriva pedepsei cu moartea este porunca „să nu ucizi”. Dar este pedeapsa cu moartea o încălcare a acestei porunci ? La prima vedere, doar aparent, da. La a doua vedere şi după o analiză mai aprofundată, vom vedea că pedeapsa cu moartea în mod just pronunţată nu este ucidere în sensul poruncii a cincea. Cam din aceleaşi motive pentru care omorârea unui agresor într-un război just nu este încălcare a poruncii a cincea. Argumentarea ar presupune o prezentare prea vastă, poate subiect pentru un articol de sine stătător. Deocamdată, să observăm că porunca a cincea a fost dată lui Moise, pe muntele Sinai. Aceasta s-a întâmplat într-o perioadă premergătoare statului evreu. Or, în tot timpul existenţei statului evreu, până în ziua de azi, a existat pedeapsa cu moartea. David, regele mult iubit de Dumnezeu, a folosit-o. Regi, împăraţi şi sfinţi catolici au folosit pedeapsa cu moartea. Până în anul 1969, codul penal al statului Vatican avea prevăzută pedeapsa cu moartea. Nu putem crede că David nu auzise de porunca a cincea. Nu putem crede că fericitul papă Ioan al XXIII-lea, „papa cel bun”, nu cunoştea porunca a cincea. La fel Ludovic cel Sfânt, la fel împăraţii, regii şi principii catolici şi cu frică de Dumnezeu.

Se naşte următoarea întrebare: dacă această idee, potrivit căreia pedeapsa cu moartea ar fi moral ilicită, nu are susţinere nici în Sf Tradiţie, nici în Magisteriu şi nici chiar în Biblie, atunci de unde vine ? Răspunsul nu este greu de găsit. Este una din ideile de extracţie luministă. Secolul pe care ei l-au numit „al luminilor” (în opoziţie cu ceea ce autori de aceeaşi sorginte numesc „întunecatul Ev Mediu”) a văzut naşterea multor idei care au stat şi stau la baza Revoluţiei Franceze şi a umanismului ateist de azi. Pentru catolicii care vor ca, urmându-L pe Domnul, să fie adevăraţii fii ai luminii, mesajul pe care acest articol încearcă să îl transmită acesta este: poţi fi un bun catolic şi dacă eşti pentru, şi dacă eşti contra pedepsei cu moartea.

Laudetur Iesus Christus !

22 comentarii la “Catolici pentru pedeapsa cu moartea”

Pentru a schimba imaginea de la avatar, accesează site-ul gravatar.com.
  1. Marius Oanta spune:

    „Poţi fi un bun catolic şi să susţii pedeapsa cu moartea.”, aoleou imi vine sa plang, cititi „Humane Vitae” sa vedeti ce spune acolo, cum sa sustineti pedeapsa cu moartea?…Doamne apara-ma!…cum sa nu fie documente care sa o incrimineze cand Biserica prin documentele sale sustine viata!… nu e de ajuns?…

  2. Vasile spune:

    PORUNCA A CINCEA: SĂ NU UCIZI

    466. Pentru ce trebuie respectată viaţa umană?
    Pentru că este sacră. Încă de la începutul său, ea presupune acţiunea creatoare a lui Dumnezeu şi rămâne pentru totdeauna într-o relaţie specială cu Creatorul, unicul său scop. Nimănui nu-i este permis să distrugă în mod direct o fiinţă umană nevinovată, acest lucru fiind în
    mod grav contrar demnităţii persoanei şi sfinţeniei Creatorului: „Să nu ucizi pe cel nevinovat, nici pe cel drept” (Ex 23,7).

    467. De ce nu se împotriveşte acestei norme legitima apărare
    a persoanelor şi a societăţii?
    Deoarece prin legitima apărare se realizează alegerea de a apăra şi de a valorifica dreptul la viaţa proprie sau a altuia, şi nu alegerea de a ucide. Legitima apărare, pentru cel care are responsabilitate faţă de viaţa altuia, poate fi şi o obligaţie gravă. Totuşi, ea nu trebuie să ducă
    la o folosire a violenţei mai mare decât este necesară.

    468. La ce foloseşte o pedeapsă?
    O pedeapsă, aplicată de o autoritate publică legitimă, are scopul de a repara dezordinea introdusă de greşeală, de a apăra ordinea publică şi siguranţa persoanelor, de a contribui la corectarea celui vinovat.

    469. Ce pedeapsă se poate aplica?
    Pedeapsa aplicată trebuie să fie proporţională cu gravitatea delictului. Astăzi, ca urmare a posibilităţii de care dispune statul pentru a reprima delictul făcându-l inofensiv pe vinovat, cazurile de necesitate absolută de pedeapsă cu moartea „sunt foarte rare, dacă nu chiar
    practic inexistente” (Evangelium vitae). Atunci când mijloacele nesângeroase sunt suficiente, autoritatea se va limita la aceste mijloace, pentru că acestea corespund mai bine condiţiilor concrete ale binelui comun, sunt mai conforme cu demnitatea persoanei şi nu-i iau definitiv
    vinovatului posibilitatea de a se corecta.

  3. Problema este realitatea la care se refera acest articol 469: „ca urmare a posibilităţii de care dispune statul pentru a reprima delictul făcându-l inofensiv pe vinovat”. În face statul inofensiv pe vinovat ? Cât de des auzim de oameni condamnaţi pentru omor, care au ieşit după doar câţiva ani din penitenicare, pentru a omorî din nou ! Deci, atâta vreme cât statul nu are această posibilitate de a-l face inofensiv pe vinovat, sau are, dar nu o foloseşte, pedeapsa cu moartea este mereu o opţiune. De aceea, Biserica noastră a susţinut mereu şi susţine că pedeapsa cu moartea este opţiune moral licită.

    • Ioana spune:

      Imi pare rau Mihnea, dar astea nu sunt argumente demne de tine, eventual argumente aduse de laici.

      Pai, daca oameni condamnati pt omor/viol sau mai stiu eu ce ies din inchisoare si ucid din nou, tragi concluzia ca daca erau ucisi se rezolva problema?>
      Problema o reprezinta sistemul judiciar defectuos, nicidecum lipsa condamnarii la moarte.
      In ce calitate decide un om ca alt om trebuie sa moara, si asta inca intr-un cadru legal? Doar ideea in sine ma face sa mi se intoarca stomacul pe dos.

    • Ioana spune:

      Daca BC afirma ca pedeapsa cu moartea este o optiune moral licita, atunci e mai mult decat grav.
      Unde sunt documente care sa confirme aceasta pozitie a Bisericii?

      De ce turcul care a tras in Papa Ioan Paul al 2-lea nu a fost condamnat la moarte? Papa l=a spovedit, turcul s-a convertit la catolicism. Isi mai salva sufletul daca era ucis?

      • Nicoara Ovidiu spune:

        Veniti cu informatii eronate!
        Papa a stat de vorba cu Mehmet -Ali Agca, l-a iertat…dar nici vorba sa-l spovedeasca sau sa treaca turcul la catolicism!

  4. Ioana spune:

    Daca in celelalte articole te sustin, aici nu pot sa o fac.
    Tocmai pt ca ma consider catolica, nu pot accepta pedeapsa cu moartea si iti voi explica de ce:

    1) oamenii nu dau viata, nu avem voie sa luam viata cuiva; exista inchisoare pe viata, o pedeapsa mult mai aspra decat moartea.

    2) porunca este clara, fara interpretari : „sa nu ucizi”, nu „sa nu ucizi, exceptand criminalii, pedofilii, sau mai stiu eu ce categoriisau situatii”

    3) si cel mai important aspect din punctul meu de vedere: nimeni nu se gandeste la suflet. Luandu-i viata unei persoane care a fost condamnata la moarte, ii iei sansa de a se impaca cu Dumnezeu, de a se schimba, implicit, de a se mantui, iar asta echivaleaza cu crima ( a sufletului) pt mine, ba chiar cu pacat impotriva Duhului Sfant pt ca i se ia omului sansa de mantuire!!!

    DAca BC nu se pronunta categoric impotriva pedepsei cu moartea, recunosc ca in aceasta privinta sunt complet dezamagita si in total dezacord cu BC.

  5. Mihnea Dragomir spune:

    Eu nu pot fi nici dezamagit, nici in total dezacord cu maica si invatatoarea mea, care este Biserica (mater et magistra). Nici nu pot lua din învăţătura ei lucrurile cu care sunt de acord, precum stafidele din tort, lăsându-le pe celelalte. Ideea ca eu as interpreta mai bine porunca a cincea decat papa si decat episcopii imi este complet straina. Când nu pricep ce învaţă ei, eu numesc acest lucru „dificultate” şi nu „total dezacord”. Nici nu cred că ştiu mai bine decât Moise însuşi, care a primit porunca a cincea de la Dumnezeu, după care, totuşi, nu a înţeles că războiul just şi pedeapsa cu moartea sunt încălcări ale poruncii.

    Dar să vedem ce spune despre acest subiect un cardinal catolic din zilele noastre, Avery Dulles:
    „Respingerea pedepsei capitale în ţările secularizate pare în legătură cu evaporarea sensului păcatului, vinei şi justiţiei retributive, toate acestea fiind esenţiale religiei sprijinite pe Biblie şi credinţei catolice”

    • Ioana spune:

      Noi avem obligatia sa gandim, sa analizam, si sa nu uitam ca BC, fiind singura Biserica adevarata a lui Cristos este cea mai atacata, multe atacuri venind chiar din interior. Este un lucru prevestit, este ce se intampla in zilele noastre, iar daca as fi obiectat in pricinta divortului, a preconceptiei, a avortului, era o situatie, in schimb nu gasesc niciun fel de justificiare ( exceptand cea lumeasca care nu e aceeasi cu a lui Dumnezeu) pentru acceptarea pedepsei cu moartea! A afirma ca ar putea exista situatii cand nu exista alte cale este aberant. Intotdeauna exista alte cai.

      Si in mesajul anterior am argumentat de ce vad eu pedeapsa cu moartea un pacat urias, deci nu pot lua orice afirmatie ca unui cardinal ca adevar de credinta, pt ca nu este.

  6. Dar ale cui afirmaţii le luaţi dv ca adevăr de credinţă ?

  7. Ioana spune:

    Adevarurile de credinta au acest titlu, adevar de credinta. Restul, sunt pareri, afirmatii, chiar ale Papei. Am dreptul ( asa cum are orice catolic) sa nu fiu de acord cu anumite afirmatii, pareri ale Papei sau ale altor clerici.
    In aceasta situatie nu discutam ( sper) de adevaruri de credinta!

    o seara buna

  8. Exact acelaşi lucru susţine şi articolul meu. Chestiunea oportunităţii pedepsei cu moartea nu este adevăr de credinţă. Asta am spus prin ideea că poţi fi bun catolic şi dacă ai o părere particulară favorabilă pedepsei cu moartea, precum card. Avery Dulles. Nu înseamnă că eşti duşmanul Bisericii şi că încerci să o distrugi din interior. Poţi fi bun catolic şi dacă ai o părere particulară contrară pedepsei cu moartea. Nu înseamnă că te-ai dat cu moderniştii şi subminezi tradiţia Bisericii. Ambele sunt păreri şi opinii într-un teritoriu teologic liber. Ambele au tot atâta drept la existenţă în Biserică. În final, ambele sunt legitime. Articolul pe care l-am scris a plecat fiindcă am obervat o anumită intoleranţă din partea adevrsarilor pedepsei cu moartea la adresa celorlalţi. Carevasăzică, dacă nu eşti de acord cu părerea mea personală, nu eşti catolic.

    In Christo, Rege,
    M.D.

  9. Cezar spune:

    Mihnea ai ghinion! Nu te-ai nascut in „locul potrivit”, ar fi bine sa te muti in tarile arabe unde ai avea mai mult loc de manifestare.
    „Poţi fi un bun catolic şi să susţii pedeapsa cu moartea” – INCREDIBIL.
    „Ceea ce nu poţi face este să fii un bun catolic şi să susţii că Biserica interzice pedeapsa cu moartea” – prefer sa nu fiu un bun catolic decat sa sustin pedeapsa cu moartea.
    Ar fi interesant un comentariu al Pr. Ionel pe aceasta tema, tinand cont ca am citit aceste aberatii plecand de la http://sfantacruce.ro.

    • Dar de ce în „ţările arabe” şi nu în ţările creştine, unde mereu a existat pedeapsa cu moartea, mai puţin în ultimele decenii, de când statele au devenit mai puţin creştine ?

      Poziţia dv, ca şi limbajul folosit, ilustrează cum nu se putea mai bine ideea centrală a acestui articol, ca şi necesitatea redactării lui: mulţi adversari ai pedepsei cu moartea nu oferă, de fapt, nici un argument din registrul Sf Tradiţii, al Sf Scripturi, nici de ordin liturgic ori magisterial. Moderniştii, catolici sau acatolici, pur şi simplu iau drept dogmă ceea ce nu este şi nu a fost nicodată dogmă, calificând grobian şi superior drept „aberaţii” opiniile contrare. Chiar mă gândesc la o serie de articole în care să expun mai multe astfel de false dogme ale modernismului. Probabil că următorul va fi despre „dogma” că Dumnezeu nu pedepseşte şi că „urgia lui Dumnezeu” e o chestie cool.

  10. Cezar spune:

    Dle Mihnea Dragomir,

    Limbajul elevat si buna impresie de sine nu sunt motive suficiente sa considerati ca stapaniti „adevarul”.
    Chiar daca in literatura crestina parcursa de dv nu se condamna in mod explicit pedeapsa cu moartea, nu inseamna ca poti sa faci acest lucru si cu toate astea sa ramai un bun catolic.
    Vreau sa-mi dati un singur exemplu din viata lui ISUS in care se comporta ca si cum este de acord cu pedeapsa cu moartea (toti cei invocati de dv in articol sunt totusi oameni).
    Nu am sesizat nici un comentariu care sa fie favorabil ideii dv, din contra Ioana va si explicat: „Problema o reprezinta sistemul judiciar defectuos, nicidecum lipsa condamnarii la moarte”.
    …daca-ti spun doi oameni ca esti beat mergi sa te culci

    O seara linistita

  11. Mihnea Dragomir spune:

    Cateva observatii:
    -limbajul elevat este preferabil oricând celui ofensator. Un vrednic om al Bisericii a spus o vorbă memorabilă: „dacă nu putem avea iubire, măcar să fim politicoşi”. Nu voi merge până acolo încât să vă îndemn să vă iubiţi duşmanii de idei: dar e foarte uşor să evitaţi termeni precum „aberaţii”, aruncaţi în loc de demonstraţie.
    -un exemplu din viaţa lui Isus în care Se comportă ca şi cum este de acord cu pedeapsa cu moartea puteţi găsi foarte uşor în Evanghelii. Spre exemplu, în aceea a lui Ioan cap al XIX-lea, în care Pilat, faţă în faţă cu Isus, Îi spune: „Ştii că putere am ca să Te eliberez şi putere am ca să Te răstignesc”. Replica lui Isus nu seamănă cu eventuala replică a dv, ci El spune că această putere vine de la Tatăl.
    Până şi tâlharul de pe cruce găseşte absolut normal şi un lucru foarte just să fie dat morţii pentru faptele lui. Isus nu contestă aceasta.
    Mi-aţi cerut un exemplu, eu v-am dat două.
    -referitor la comentarii: vedeţi dv, adevărul nu este întotdeauna apanajul majorităţii, aceasta e o altă idee foarte nouă, fără legătură cu învăţătura noastră. Împrejurarea că, după cum e foarte probabil, adversarii pedepsei cu moartea sunt majoritari şi contestă până şi catolicitatea celor care au altă opinie aşa cum perfect aţi demonstrat, nu înseamnă că adevărurile de credinţă sunt subiect de sufragiu.

    Noapte bună !

  12. Cezar spune:

    Fiecare intelege cat poate din ceea ce citeste.
    In Ioan cap. al XIX-lea raspunsul lui Isus a fost: „N-ai avea nici o putere impotriva Mea, daca nu ti-ar fi fost data de sus. De aceea, cine Ma da in mainele tale are un mai mare pacat”, dv suntet in categoria „cine Ma da in mainele tale”.
    Fara acceptul lui Isus in acest caz, misiunea lui pe Pamant nu era indeplinita. Odata cu Invierea lumea AR TREBUI sa se schimbe, dar vad ca a ramas aceeasi.
    Continuati sa credeti ca un lucru ce nu a fost interzis e normal sa fie facut, dar poate era asa de clar ca nu merita sa fie precizat.
    Un alt aspect (am constatat ca sunteti medic), este acela ca ideile dv sunt in contradictie cu meseria si menirea unui medic; „Nu voi prescrie niciodată o substanță cu efecte mortale, chiar dacă mi se cere, și nici nu voi da vreun sfat în această privință. Tot așa nu voi da unei femei un remediu avortiv” (Jurământul lui Hippocrate).
    Aici inchei aceasta discutie.

  13. Mihnea Dragomir spune:

    „era aşa de clar, că nu merita să fie precizat”. Ideea asta mi se pare năstruşnică. A trebuit să aşteptăm 20 de secole pentru ca dv şi alţi adversari intoleranţi ai pedepsei cu moartea să vină cu claritatea înţelegerii lor. La celelalte „argumente”, care sunt, de fapt, atacuri la persoană, mă abţin (cu anumită greutate) să răspund. Mergeţi şi căutaţi parteneri de asemenea „dialoguri” în altă parte.

  14. Pr. Ionel Pojum spune:

    Stimate Domn Dragomir,
    Deşi timpul nu prea îmi permite (suntem în perioada cea mai plină de activitate din an: sfinţirea caselor), dar pentru că văd o aşteptare a unora de un răspuns-reacţie la problematica pedepsei capitale pusă în discuţie de Dvs. (la asta mă refeream mai exact în răspunsul pe care vi l-am dat pe forum la „comuniunea spirituală”) pe acest blog, mă simt obligat la un răspuns, îndeosebi pentru că blogul Dvs. este găzduit de site-ul parohiei noastre.
    Încep şi închei, înainte de a da adresa unui link catolic unde puteţi cu toţii citi un rezumat, după mine destul de bine făcut, al acestei problematici, cu cuvintele şi îndemnul Sf. Paul în 1 Corinteni 10, 23-24, pe care să-l meditaţi şi să-l aveţi în minte şi în inimă ori de câte ori doriţi să puneţi în discuţie un subiect.
    http://lumea.catholica.ro/2010.....u-moartea/
    Vă mulţumesc şi Vă doresc tuturor numai bine!

  15. Mihnea Dragomir spune:

    Mulţumim, părinte ! Articolul semnalat, preluat după faimosul periodic „This Rock”, în penultimul paragraf sintetizează, de fapt, cheia întregii chestiuni: pedeapsa cu moartea (ca şi războiul just) nu este intrinsec rea, în felul în care avortul este intrinsec rău sau eutanasia este intrinsec rea.

  16. Ioan si Mariana Varga spune:

    Salutari din Pitesti!

    Legat de subiectul reintroducerii pedepsei cu moartea, raportat la vointa Lui Dumnezeu din EVANGHELIE, rezulta fara echivoc faptul ca Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului, ci indreptarea lui. In rugaciunea “Tatal Nostru” din Evanghelia dupa Matei, cap.6, vers.14-15, se conchide ca “daca iertam oamenilor greselile lor si Tatal Nostru Cel Ceresc ne va ierta greselile noastre; dar daca nu iertam oamenilor greselile lor,nici Tatal nostru nu ne va ierta greselile noastre”. De asemenea, “Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara , ci sa aiba viata vesnica”( Ioan 3,16). Deci, cel care trebuia sa moara, a murit pentru orice om, oricat de vinovat ar fi: Domnul ISUS!
    Raportat la vointa Satanei, legalizarea pedepsei cu moartea nu face decat sa-l incante intrucat, grabind moartea oricarui om, nu-i da posibilitatea omului care se simte vinovat, sa afle ca in locul lui a murit FIUL LUI DUMNEZEU, DOMNUL ISUS.
    Domnul Isus deconspira vointa Diavolului si a oamenilor care-i slujesc, prin Evanghelie: “ Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Oridecateori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii”( Evanghelia lui Ioan, cap.8, verset 44).
    In contextul social actual, Dumnezeu nu-si schimba vointa, nu vrea moartea anticipata a pacatosului prin introducerea pedepsei cu moartea, astfel incat cei care nu-L urmeaza, nu se pot numi urmasii Lui, indiferent ce ritual religios imbratiseaza.
    Cu respect, Ioan si Mariana Varga.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>