Postat de mihneadragomir pe 10 decembrie 2010 în Fără categorie

Zilele trecute am fost călător prin ţară. Am plecat în zori spre Valea Trotuşului, unde aveam oarece daraveri care cereau prezenţa mea. M-am întors în puterea nopţii. În acest interval, tot ce am găsit ca să prânzesc, după ce am cercetat în mai bine de 10 localuri de alimentaţie publică, a fost un meniu format din două pateuri şi un covrig. Am plecat cu o geantă cu bani la mine, fără să îmi închipui că aş putea face foamea în România secolului al XXI-lea. Nu luasem în calcul realitatea de pe teren, şi anume că ţara mea este carnivoră. Or, singurul lucru pe care Biserica mea mi-l cere, ca obligaţie gravă în această perioadă, să nu îl mănânc, este carnea. Pot mânca orice altceva, pot mânca ouă, sau lactate, sau peşte. Bineînţeles, pot mânca fructe, legume ori cereale. Dar nu carne. Atât. Pare cu mult mai facil decât postul ortodox, unde interdicţiile sunt incomparabil mai severe. Dar nu este, fiindcă am rămas cu impresia că în ţara mea nu se mănâncă altceva decât carne în post.

Şi cu ce altă impresie pot rămânea după ce văd fast-fooduri cu 12 feluri de mâncare, toate cu carne ? După ce văd restaurante cu şi mai multe feluri de mâncare, în care lipsa cărnii e de neconceput ? Nimeni nu îţi face nici măcar un ou prăjit la comandă, ci preferă să te lase cu banii în mână şi să înjure criza. Şi pe guvernul mamii lui, din cauza la care trăieşte lumea prost şi n-are oaminii ce mânca, dom’le !
Este trist că în ţara în care 95 de oameni dintr-o sută, dacă i-ai întreba, ar răspunde că sunt creştini, în ţara în care se trâmbiţează public legenda că suntem încreştinaţi de Sf Ap Andrei, dacă nu cumva de Burebista, Decebal şi Deceneu, nu găseşti altceva de mâncare, la mijlocul Sfântului Post al Crăciunului, decât cărnuri. Legume de porc. Bucătăriile nu sfârâie decât jamboane şi antricot. Făcut fie după metode româneşti, ca ostropel, fie după metode evropineşti, ca Brâu Albastru. În benzinării, la fel: au apărut sandvişurile comasate în triunghiuri de plastic. Ai la dispoziţie sandviş cu şuncă, sandviş cu salam, sandviş cu parizer, sandviş cu şniţel. Dragi strategi ai industriei româneşti de sandvişuri: de brânză auzitără-ţi ? În fast-fooduri, aşijderea: schawarma (aşa se scrie, am văzut eu !) de pui, acelaşi produs (nu mă mai chinui o dată !) de vită. Pui prăjiţi româneşte sau pui prăjiţi chinezeşte, după moda de la Scanghai. Chifteluţe. Hamburgeri, cheese-burgeri şi hot dogi. Fasolică făcăluită ? S-avem pardon ! Peşte pane ? A se scuti !

Prin urmare, iubiţi fraţi şi surori în Cristos: dacă va trebui să fiţi călători în zi de post, nu fiţi imprudenţi ca mine ! Aplicaţi vechile metode, amintiţi-vă de vechile practici sănătoase din vremea lui Ceauşescu. Luaţi-vă cu voi un borcănel de zacuscă. Un ou fiert, cu un pic de sare învelită în hârtie. Un boţ de brănză şi o ceapă, că nici de acestea nu găsiţi, din cauza lui Băsescu, a masoneriei şi a crizei mondiale.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>