Postat de mihneadragomir pe 4 noiembrie 2010 în Fără categorie

Un termen adesea întâlnit în Carte este acela de „ucenic”. Uneori, (ca în Evanghelia Sf Ioan) el este folosit cu sensul de „apostol”. Alteori, este folosit cu sensul mai larg de „adept al lui Cristos”.
Aşadar: cine este ucenicul Său şi cine NU este ucenicul Său ? Ne lămureşte chiar Maestrul, spunând: „cel ce nu-şi poartă crucea sa şi nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca, 14 cu 27).
Despre ce cruce vorbeşte aici Isus ? Despre a noastră. Crucea unuia poate fi la serviciu. Crucea altuia poate fi acasă, atunci când un membru al familiei este bolnav şi trebuie îngrijit. Crucea mai poate fi în noi înşine, sub forma unui handicap văzut sau nevăzut. Dar toate aceste feluri de cruci sunt frecvent prezentate la predici, unde se vorbeşte mai bine decât aş putea-o face eu. Ceea ce aş vrea să dezvolt un pic este partea a doua a versetului: „cine nu vine după Mine nu poate să fie ucenicul Meu”.

A urma un maestru (a veni după el) înseamnă a lucra mereu, chiar şi după ce maestrul nu se mai află în trup împreună cu noi, în felul în care ar fi făcut-o el. Chiar şi dacă eu primesc o lucrare pe care nu am apucat să o fac niciodată cu maestrul meu, mă gândesc cum ar fi făcut-o el. Aici ar fi făcut îmbinare sau ar fi folosit cuie ? Dincolo ar fi folosit mai degrabă daltă ori poate burghiu ? Ce baiţ ar fi ales pentru finisaj ? Dar această tehnică nouă, despre care toată lumea vorbeşte, ar fi folosit-o şi el, ori poate că nu ? Până acolo încât se poate spune că nu eu lucrez, ci maestrul meu lucrază în mine. De aceea vedem atât de des în muzee de artă, în special în ceea ce priveşte lucrări anterioare Renaşterii, drept autor: „şcoala lui….”. Opera este a vreunui ucenic, care nu descoperise încă moda semnăturii personale: mândria lui era de a lucra precum maestrul său.

Tot aşa trebuie să facem pentru a fi ucenici Maestrului nostru. Şi nu numai în lucrările cele mari ale noastre, nu numai când facem statui monumentale ori ridicăm cine ştie ce clădiri, ci în oricare ceas al vieţii trebuie să ne gândim: „cum ar fi făcut El asta ?”. Nu cunosc altă reţetă de ucenicie decât imitaţiunea lui Cristos. Cu atât mai mult cu cât Maestrul nostru este absolut special: El a plecat ca Fiu al Omului de lângă noi şi locuieşte, în trup, la dreapta Tatălui Ceresc, neîncetând să fie prezent lângă noi şi în noi, ca Fiu lui Dumnezeu şi continuând să împartă cu noi Darurile Sale. Ce înseamnă să Îl imităm în fiecare ceas ? Eu cam aşa înţeleg: când sunt la serviciu, Isus este şi El, împreună cu mine. Ar da oare acest sfat unui om bolnav ? Dacă da, atunci pot să îl dau şi eu. Şi cum ar răspunde El la telefon ? Tot aşa trebuie să răspund şi eu. Când merg la supermarket şi împing căruciorul, Isus îl împinge şi el: e lângă mine şi vrea să vadă ce cumpăr, gata să mă ajute dacă Îi cer sfatul. Oare acest lucru l-ar considera de folos ? Dacă El spune asta, atunci merită cumpărat. Dar poate că lucrul nu e de folos, ori poate că banii necesari ar putea fi folosiţi cu încă şi mai mult folos în alt fel, caz în care trebuie să îl pun înapoi în raft. Când merg înapoi spre casă, animalul din faţa mea conduce prea încet. Oare Isus, la volan, tot aşa ar da geamul jos, înjurându-l ca şi mine ? Nu, asta nu îmi pot închipui. Înseamnă că am greşit, maestrul meu, pe scaunul din dreapta, nu poate fi prea mulţumit de asemenea ucenic. Trebuie să-i cer iertare şi să fiu mai atent.

Legătura dintre maestru şi ucenici este asemănătoare legăturii dintre tată şi fii, cu deosebirea că e vorba de rudenie prin adopţie şi nu prin natură. Fiind ucenicii Lui, noi devenim fiii Lui şi fraţii lui şi, împreună cu El, fiii Tatălui Ceresc. Deşi prin natură Tatăl are un singur Fiu, devenind prin adopţie fraţi ai Aceluia, devenim fii adoptivi ai Atotputernicului. Aceasta este onoarea la care suntem chemaţi şi acesta este viitorul pe care L-a plănuit pentru noi: să ne bucurăm împreună de moştenirea Sa.

Adaugă un comentariu

Poţi folosi aceste tag-uri HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>