Societatea umană se află într-o criză profundă. Nu trebuie să aduc argumente, acest lucru se vede cu ochiul liber la tot pasul (violurile sunt prezente la televizor, tâlhării peste tot, războaie în toate colţurile lumii, sărăcie şi mizerie pretutindeni, cei care ar trebui să apere libertatea se fac că nu văd). În numele unor idealuri înalte se întâmplă mereu orori. Unele au marcat istoria altele au schimbat destine. Cele mai multe însă au marcat generaţii întregi. Derapajele pe care le observăm la tot pasul sunt parte din noi. Nu ne mai miră nimic iar cei care încearcă să ne vorbească despre pace, lege şi etică, sunt priviţi ca şi cum ar fi nebuni. Lucrurile fireşti sunt singulare iar cele imorale sunt mereu date ca exemple pozitive. Moralitatea se află la periferia societăţii, cum altfel decât dezgustată de toţi. Ce poate fi mai uşor decât să îmbrăţisăm grobianismul şi urâtul, în fond există şi o estetică a urâtului ridicată la rang de artă. Nu idealurile creştine modelează oamenii ci ma degrabă violenţa. Nu mai avem argumente, singurele argumente sunt fortă, unde ne putem îndrepta dacă nu într-o criză morală care se adânceşte şi se tot adânceşte, ajungând în fiecare zi tot mai aproape de marginea prăpastiei. Dumnezeu nu mai ocupă locul pe care trebuia să îl ocupe, locul său a fost luat de bani, grija zilei de mâine, înavuţire şi violenţă. Am citit cu mult timp în urmă o carte la care mă raportez de fiecare dată (nu am să îi mai amintesc numele am făcut-o în dese rânduri şi poate părea ca este singura carte pe care am citit-o), mesajul său era simplu, fără extensii literale şi virtuozităţi lingvistice: ”Când intră în scenă celălalt intervine morala”, este o afirmaţie care îi aparţine lui Umberto Eco şi care se referă la un fapt ce nu poate fi pus la îndoială, ceea ce vroia să spună cu aceste cuvinte Umberto Eco, este că, libertatea mea nu trebuie să îngrădească libertatea celuilalt. Şi totuşi se întâmplă. De multe ori prin atitudinea noastră îi împingem pe alţii la gesturi extreme, şi ne mirăm de ce se întâmplă, de ce alţii mor nevinovaţi pentru că noi nu ne-am gândit la consecinţele care decurg din gesturile noastre. Şi ce oare poate fi mai grav decât să îi împinegm pe alţii la păcat?… poate violenţa ce se naşte când încetează retorica!…