S-a născut la 15 decembrie 1909, în satul catolic bulgar Cioplea, din părinţii: Ivan şi Ivanca. A absolvit Seminarul şi Academia Teologică “Sfântul Duh”, din Bucureşti (1922- 1934). După ce a fost hirotonit preot, în 1934, a urmat studii de specializare la Universitatea “Westhfalischen Wilhelms Universitat” din Münster – Germania – , unde a obţinut doctoratul în teologie. Revenit în ţară, a activat la Seminarul Sfântul Duh, din Bucureşti (1937-1940) îndeplinind funcţia de profesor şi în parohiile Sinaia (1940-1951), Piteşti (1951-1952; 1969-1979), Greci-Tulcea (1964-1966), Sfânta Elena – Bucureşti (1968-1969) şi Constanţa (1979 -1986).
În anul 1952, a fost arestat în lotul „Ghika-Menges” şi condamnat, de către Tribunalul Militar Bucureşti, la şase ani muncã silnică, cinci ani degradare civică şi confiscarea averii, pentru “complicitate la crima de înaltă trădare”. A fost eliberat de la Penitenciarul Aiud în noiembrie 1958, însã în ziua urmãtoare a fost din nou internat la Periprava pentru „activitate legionarã”. A fost eliberat definitiv la 17 noiembrie 1963. În anul 1979 a fost transferat la Constanţa, fiind pensionat în anul 1986. A trecut la cele veşnice la 21 iunie 1999, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii de la Timişul de Sus. Părintele Iosif Gunciu rămâne în istoria Bisericii locale drept o personalitate ilustră a perioadei rezistenţei anticomuniste, profund ataşat valorilor şi idealurilor creştine, într-o perioadă zbuciumatã din istoria Arhidiecezei.
Sursa: http://www.arcb.ro/pastoratie/revista/pdf/092009.pdf
