Rememorare: Preot dr. Iosif Gunciu (1909-1999)

S-a născut la 15 decembrie 1909, în satul catolic  bulgar Cioplea, din părinţii: Ivan şi Ivanca. A absolvit Seminarul şi Academia Teologică “Sfântul Duh”, din Bucureşti (1922- 1934). După ce a fost hirotonit preot,  în 1934, a urmat studii de specializare la Universitatea “Westhfalischen Wilhelms Universitat” din Münster – Germania – , unde a obţinut doctoratul în teologie. Revenit în ţară, a activat la Seminarul Sfântul Duh, din Bucureşti (1937-1940)  îndeplinind funcţia de profesor şi în parohiile Sinaia (1940-1951), Piteşti (1951-1952; 1969-1979), Greci-Tulcea (1964-1966), Sfânta Elena – Bucureşti (1968-1969) şi Constanţa (1979 -1986).

articol depre preotul Iosif Gunciu din Actualitatea Creştină

Articol semnat de dr. Dănuţ Doboş în "Actualitatea Creştină", nr. 9 /20o9.

În anul 1952, a fost arestat în lotul „Ghika-Menges” şi condamnat, de către Tribunalul Militar Bucureşti, la şase ani muncã silnică, cinci ani degradare civică şi confiscarea averii, pentru “complicitate la crima de înaltă trădare”. A fost eliberat de la Penitenciarul Aiud în noiembrie 1958, însã în ziua urmãtoare a fost din nou internat la Periprava pentru „activitate legionarã”. A fost eliberat definitiv la 17 noiembrie 1963. În anul 1979 a fost transferat la Constanţa, fiind pensionat în anul 1986. A trecut la cele veşnice la 21 iunie 1999, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii de la Timişul de Sus. Părintele Iosif Gunciu rămâne în istoria Bisericii locale drept o personalitate ilustră a perioadei rezistenţei anticomuniste, profund ataşat valorilor şi idealurilor creştine, într-o perioadă zbuciumatã din istoria Arhidiecezei.

Sursa: http://www.arcb.ro/pastoratie/revista/pdf/092009.pdf

Fericitul Eugene Bossilkov, episcop martir

Eugene Bossilkov

Căutând mai multe informaţii despre Congregaţia Pasioniştilor care a condus prin episcopii săi o bună perioadă Episcopia catolică de Nicopole ad Hystrum (care administra în acea vreme: Serbia, Bulgaria şi Muntenia pâna la 1883) am găsit o informaţie preţioasă despre un sfânt catolic, descendent dintr-o familie catolică din Belene, sat în Bulgaria de astăzi. Din acest sat, au plecat o bună parte din catolicii bulgari pavlicheni la începutul anilor 1800, fixându-şi reşedinţa în Cioplea şi Popeşti Leordeni. Cioplea a ajuns atunci şi reşedinţă episcopală până la mutarea ei în Bucureşti. Se pare că există un trunchi comun şi după mai multe informaţii, sper să descopăr că acest fericit este o rudă îndepărtată a unor persoane care locuiesc astăzi în Arhidieceza de Bucureşti.
Fericitul Eugene Bossilkov se naşte, aşa cum spuneam, în Belene la 1900, iar la 11 ani intră în Congregaţia Pasioniştilor depunând profesiunea solemnă în 1926 . După studiile pe care le urmează în Belgia şi Olanda se reîntoarce în Bulgaria. În 1927 îşi ia doctoratul în drept canonic la Universitatea din Roma a Institutului Pontifical Oriental, având ca teză de doctorat “Uniunea bulgarilor cu Sfântul Scaun ce durează din secolul XIII”. În 1947, după numeroase probleme în rândul populaţiei catolice de la sud de Dunăre, este consacrat episcop de Nicopole ad Hystrum. Comuniştii puseseră deja mâna pe majoritatea statelor din estul Europei, şi cum era de aşteptat, au pus mâna şi pe Bulgaria. La sfârşitul celui de al doilea război mondial, Uniunea Sovietică invadează Bulgaria. Situaţia ordinelor religioase a devenit aproape imposibilă, activităţile unor ordine au fost suspendate ale altor ordine restrânse. Nunţiul papal (şeful corpului diplomatic din legaţia Sfântului Scaun în Bulgaria) a fost deportat. Se crează astfel o situaţie fără precedent. Pe 16 iulie 1952 în Sofia, este arestat episcopul pasionist Eugene. Este supus la o tortura psihică şi mentală fără margini. După numai câteva luni, prin sentinţa Curţii, este condamnat la moarte prin împuşcare şi confiscare averii, potrivit dispoziţiilor articolelor 70 şi 83 din codul penal bulgar. În 11 noiembrie 1952, episcopul pasionist Eugene este executat într-o închisoare din Bulgaria şi aruncat la o groapă comună, ca majoritatea episcopilor catolici din România, fiind o practică comună a regimului opresiv stalinist din anii ’50. Vestea morţii sale nu a fost confirmată până în anul 1975, când un ministru bulgar a vizitat Vaticanul şi a fost primit şi întrebat de papa Paul al VI –lea. Acest fericit este menţionat şi în Enciclica “Orientales Ecclesias” a Sfântului Părinte Pius al XII-lea. În 1980 a început procesul de beatificare urmând ca în 1993 şi 1994, “Congregaţia pentru cauzele sfinţilor” să declare favorabilă cauza episcopului Bossilkov, martir al bisericii catolice bulgare. În 15 martie 1998 Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea îl declară pe episcopul pasionist Eugene fericit.

Fericite Eugene Bossilkov, roagă-te pentru noi!