Biserica Catolică din Malcoci, monumentul care se prăbuşeşte

Scris de Florenţa GAVRILĂ
Miercuri, 14 Aprilie 2010 09:44

Un monument istoric important pentru comunitatea catolică din judeţul Tulcea, şi nu numai, s-ar putea prăbuşi dacă cineva, Minis­terul Culturii sau sponsorii, nu ar contribui financiar la reabilitarea acestuia. Este vorba de Biserica Catolică din Malcoci, una dintre puţinele clădiri istorice care nu se află încă pe lista patrimoniului naţional. Deşi în urmă cu doi ani  specialiştii din cadrul Arhie­pis­copiei Romano-Catolice şi-au declarat intenţia de a efectua o expertiză a vechii biserici de la Malcoci, se pare că nici acum nimeni nu cunoaşte care este starea actuală a clădirii şi nimeni nu poate să spună cât ar costa reabilitarea lăcaşului de cult. Cert este că Biserica Catolică este în prag de prăbuşire, deşi aceasta ar putea fi uşor inclusă pe lista patrimoniului naţional.
Veche şi abandonată
Biserica Catolică din Malcoci a fost construită în 1880 de către comunitatea germană de atunci şi a supravieţuit cu greu, chiar şi în condiţiile în care conducerea sta­tului comunist a cerut demola­rea sistematică a lăcaşelor de cult din România. A supravieţuit chiar dacă, în anul 1940, cei mai mulţi nemţi au părăsit satul, al doilea mare val de migraţie fiind înregistrat după 1990.
Deşi a aparţinut de la bun înce­put comunităţii din această zonă, securitatea comunistă a distrus ab­­solut toate actele care le cer­ti­fică patrimoniul. Aşa se explică şi statutul incert al acestui imobil, inexistent în arhivele Ministerului Culturii.
În acest moment, în satul Malcoci mai trăiesc aproape 20 de familii mixte, în marea lor ma­joritate bătrâni, slujbele religioase având loc în casa parohială în localitate.
Reabilitare cu probleme
Chiar şi în aceste condiţii, Biserica Catolică din Malcoci rămâne un obiectiv creştin impor­tant deşi sunt şanse mici ca aceas­ta să fie refăcută în totalitate.
“Este vorba de un obiectiv creştin de care comunitatea de acolo are nevoie. Nu ştiu dacă aceasta va putea fi reabilitată sută la sută, dar cel puţin turnul ar trebui să rămână ca semn al credinţei şi că acolo a fost cândva o comunitate de romano – catolici şi, în fond, creştini. Eu sper ca cel puţin turnul şi pereţii să fie reabilitaţi deşi nu ştiu dacă se va mai putea celebra vreo­dată acolo, având în vedere că reabilita­rea totală a acestui lăcaş presu­pune fon­duri finan­cia­re imen­­se. Fru­mos ar fi ca acolo să se slu­jea­s­că, însă este foarte greu ca acest lucru să se întâm­ple”, spune pre­otul Marcel Lungeanu, paroh al bisericilor catolice din Tulcea, Malcoci şi Sulina.
În opinia specia­liştilor, refa­cerea bi­se­ricii de la Malcoci ar costa cât con­s­truc­ţia de la zero a trei sau patru bise­rici noi. Practic, ceea ce se poate face este doar refa­cerea exte­rioa­ră a lăcaşului de cult şi nimic mai mult.
“În acest moment, ne aflăm în faza de proiect iar arhitecţii vor spune ce se poate face şi, în ulti­mă instanţă, alţi experţi vor spune ce costuri implică reabi­litarea clădirii, pe baza acestui proiect. Pasul final va fi ca noi să găsim sponsori. Aceasta este logica lucrurilor. Arhitecţii care s-au angajat să facă proiectul pentru această biserică lucrează benevol şi de aceea nici nu putem să le dăm un termen. Este un proiect mai amplu”, mai spune Părintele Lungeanu.
Fonduri încă inexistente
În mod normal, Biserica Catolică de la Malcoci ar trebui inclusă pe lista patrimoniului cultural naţional însă modul greoi de alocare a fondurilor prin Ministerul Culturii i-a determinat pe administratori să renunţe la această idee.
“Reabilitarea Bisericii Catolice din Malcoci nu poate fi finanţată de statul român, prin Ministerul Culturii pentru că nu se află pe lista obiectivelor de patrimoniu, deşi ar fi putut intra având în vedere că vorbim de o clădire veche. S-a considerat că dacă nu ar fi în patrimoniul naţional, am putea găsi mai uşor finanţare, prin sponsori şi s-ar face mai repede. Intrând în patrimoniu, statul asigură fonduri puţin câte puţin şi pe o perioadă foarte lungă de timp. Atunci s-a considerat că ar fi bine ca aceasta să nu intre în patrimoniu. Acum nu este nici în patrimoniu şi nici nu sunt sponsori”, a mai spus preotul Marcel Lungeanu.
Acum singura posibilitate ca acest imobil să fie refăcut este găsirea unor sponsori suficient de bogaţi.
Un contraexemplu
În timp ce Biserica din Malcoci este în pragul prăbuşirii, un alt lăcaş de cult, de data aceasta din Sulina, a primit deja o parte din finanţare de la Ministerul Cul­turii. Aşa se face că Biserica Catolică din localitate este în curs de reabilitare, deşi nimeni nu poate spune când lucrările vor fi finaliza.

sursa: Obiectiv de Tulcea http://www.obiectivtulcea.ro/stirile-zilei/17259-biserica-catolic-din-malcoci-monumentul-care-se-prbuete.html

Fericitul Eugene Bossilkov, episcop martir

Eugene Bossilkov

Căutând mai multe informaţii despre Congregaţia Pasioniştilor care a condus prin episcopii săi o bună perioadă Episcopia catolică de Nicopole ad Hystrum (care administra în acea vreme: Serbia, Bulgaria şi Muntenia pâna la 1883) am găsit o informaţie preţioasă despre un sfânt catolic, descendent dintr-o familie catolică din Belene, sat în Bulgaria de astăzi. Din acest sat, au plecat o bună parte din catolicii bulgari pavlicheni la începutul anilor 1800, fixându-şi reşedinţa în Cioplea şi Popeşti Leordeni. Cioplea a ajuns atunci şi reşedinţă episcopală până la mutarea ei în Bucureşti. Se pare că există un trunchi comun şi după mai multe informaţii, sper să descopăr că acest fericit este o rudă îndepărtată a unor persoane care locuiesc astăzi în Arhidieceza de Bucureşti.
Fericitul Eugene Bossilkov se naşte, aşa cum spuneam, în Belene la 1900, iar la 11 ani intră în Congregaţia Pasioniştilor depunând profesiunea solemnă în 1926 . După studiile pe care le urmează în Belgia şi Olanda se reîntoarce în Bulgaria. În 1927 îşi ia doctoratul în drept canonic la Universitatea din Roma a Institutului Pontifical Oriental, având ca teză de doctorat “Uniunea bulgarilor cu Sfântul Scaun ce durează din secolul XIII”. În 1947, după numeroase probleme în rândul populaţiei catolice de la sud de Dunăre, este consacrat episcop de Nicopole ad Hystrum. Comuniştii puseseră deja mâna pe majoritatea statelor din estul Europei, şi cum era de aşteptat, au pus mâna şi pe Bulgaria. La sfârşitul celui de al doilea război mondial, Uniunea Sovietică invadează Bulgaria. Situaţia ordinelor religioase a devenit aproape imposibilă, activităţile unor ordine au fost suspendate ale altor ordine restrânse. Nunţiul papal (şeful corpului diplomatic din legaţia Sfântului Scaun în Bulgaria) a fost deportat. Se crează astfel o situaţie fără precedent. Pe 16 iulie 1952 în Sofia, este arestat episcopul pasionist Eugene. Este supus la o tortura psihică şi mentală fără margini. După numai câteva luni, prin sentinţa Curţii, este condamnat la moarte prin împuşcare şi confiscare averii, potrivit dispoziţiilor articolelor 70 şi 83 din codul penal bulgar. În 11 noiembrie 1952, episcopul pasionist Eugene este executat într-o închisoare din Bulgaria şi aruncat la o groapă comună, ca majoritatea episcopilor catolici din România, fiind o practică comună a regimului opresiv stalinist din anii ’50. Vestea morţii sale nu a fost confirmată până în anul 1975, când un ministru bulgar a vizitat Vaticanul şi a fost primit şi întrebat de papa Paul al VI –lea. Acest fericit este menţionat şi în Enciclica “Orientales Ecclesias” a Sfântului Părinte Pius al XII-lea. În 1980 a început procesul de beatificare urmând ca în 1993 şi 1994, “Congregaţia pentru cauzele sfinţilor” să declare favorabilă cauza episcopului Bossilkov, martir al bisericii catolice bulgare. În 15 martie 1998 Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea îl declară pe episcopul pasionist Eugene fericit.

Fericite Eugene Bossilkov, roagă-te pentru noi!