Eliminarea “Cathedral Plazza”!

Publicat în de
5

Conferinţă de Presă, marţi 12 iulie 2011, ora 12.00, sediul ARCB

INVITAŢIE DE PRESĂ (470/11.07.2011). ÎPS Monseniorul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti, vă invită să participaţi la o Conferinţă de Presă, care se va desfăşura marţi, 12 iulie 2011, orele 12.00, la sediul Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti (ARCB), din Str. General Berthelot nr.19

În cadrul Conferinţei va fi prezentată opinia ARCB referitoare la respingerea de către Curtea de Apel Suceava, în data de 11 iulie 2011, a celei de a şasea şi ultime căi extraordinare de atac ce a fost promovată de către Primarul sectorului 1 şi Millenium Building Development, împotriva deciziei nr. 1989 dată de Curtea de Apel Suceava, în data de 3 noiembrie 2010, prin care a fost schimbată în tot decizia nr. 1025/25.06.2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în sensul stabilirii irevocabile a nulităţii autorizaţiei de construire a auto-intitulatei clădiri Cathedral Plaza.

Având în vedere că au fost epuizate toate căile de atac, ordinare şi extraordinare prevăzute de lege, această soluţie privind nelegalitatea autorizaţiei de construcţie a clădirii amintite, reprezintă punctul final al unui drum judiciar de 5 ani. Rămâne doar o problemă de timp până când aceasta construcţie ilegală va fi eliminată din zona de protecţie a Catedralei „Sf Iosif”.

Biroul de presă
Pr. Ieronim Iacob
Tel. 0733785554
email prieronim@tiscali.it

document preluat de pe site-ul: arcb.ro

Ce se va întampla cu noi?

Publicat în de
1

În urmă cu mulţi ani vorbeam cu o cunoştinţă despre ce urmează să se întample cu noi, cu oamenii, cu lumea întragă!?…Pe respectiva persoana, mărturisesc mi-a populat multă vreme viaţa, nu am mai văzut-o de multă vreme şi nici nu mai ştiu nimic despre ea de cel puţin 10 ani. Îmi spunea în zile în care ne vedeam, nu puţine la număr, că omul trebuie să se întoarcă în trecut şi să îşi redescopere rădăcinile. Nu am înţeles nimic atunci. Şi poate că nici astăzi nu înţeleg foarte multe. Am văzut un documentar şi mi-am amintit de persoana respectivă. Aşa se făcea că multe persoane din Rusia au părăsit joburile bine plătite şi funcţiile avute şi s-au refugiat în Siberia. Scârbiţi de societatea consumistă şi de faptul că nu mai aveau timp pentru ei s-au refugiat în sălbăticie. Astăzi sunt mai aproape de Dumnezeu, chiar dacă s-au întors în timp sunt mulţumiţi de alegerea făcută. Motiv pentru care vă propun spre meditare acest fapt. Suntem în ultimile zile de post şi vă întreb c ear trebui să facem noi astăzi, să ne întoarcem în trecut sau să rămânem cantonaţi în prezent?…

Interesul pe care îl avem la Dumnezeu

Publicat în de
2

Se spune că pentru a se mântui, creştinul, trebuie să facă o favoare fără să se gândească la vreun câştig sau folos material. Este uman, însă, ca pentru munca pe care o presteză, fiecare om, să fie remunerat. Cristos însuşi le spune apostolilor să nu îşi ia nici desaga, nici toiag şi unde sunt invitaţi la masă să poposească şi să nu refuze pentru că cel care munceşte merită să fie răsplătit. Între aceste lucruri există o legătură cauzală firească. Aşa cum pentru a ne mântui este necesar să respectăm anumite prescripţii morale, pentru a face fapte bune ne gândim că o să ajungem finalmente să ne mântuim. Suntem direct interesaţi de un câştig, pe care fiecare dintre noi îl aşteaptă să se împlinească aici pe pământ, şi fiind direct interesaţi putem afirma că până şi la Dumnezeu avem un interes. Nimeni nu face nimic pentru “amorul artei”. Toţi încercăm, fără să existe nici măcar o excepţie, să fim răsplătiţi pentru ceea ce facem. Şi cum mai rămâne cu favoarea?… Lucrurile sunt simple. Încercând să tranzităm o zonă a dragostei şi a favoritismelor ne trezim direct interesaţi de faptul că pentru a face lucruri bune trebuie să fim remuneraţi. Favorul în cazul de faţă se numeşte : Rai!…

N-ai dezmierda

Publicat în de
Răspunde

Radu Gyr

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,

Surad numai acei care suspina,

Azi n-ai iubi, de n-ar fi fost sa gemi,

De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai,

Cu mana ta, n-ai unge rani straine.

N-ai jindui dupa un colt de rai,

De n-ai purta un strop de iad in tine.

Ca nu te-nalti de jos pana nu cazi

Cu fruntea-n pulberea umana,

Si de re-nvii in cantecul de azi,

E c-ai murit in plansetul de-aseara.

Despre post şi exaltare

Publicat în de
11

În timpul Posului Mare sunt tot mai mulţi care se laudă că încearcă să facă multe: beţivii ca nu mai beau, vicioşii ca renunţă la viciile lor, părinţii că nu îşi mai bat copiii, ş.a.m.d.  Eu nu mi-am propus nimic, nici nu îi mulţumesc lui Dumnezeu că “nu sunt ca vameşul acela”, căci poate că în multe mă asemăn cu el. Nu mi-am propus nimic din mai multe considerente. Primul motiv este că vreau să fiu chiar eu, cu bunele şi relele mele, cred că asta îşi doreşte Dumnezeu deşi nu mă substitui Lui. Ceea ce pot să îmi propun este să stau de vorbă cu mine şi să nu afle nimeni ce îmi propun să fac. Poate să renunţ la mine în numele bunei credinţe universale. Să nu mai dau vina pe Dumnezeu pentru toate neajunsurile mele, să nu mai golesc de conţinut credinţa şi să nu mai aud de exaltare pentru că în timpul Posului Mare aud şi citesc tot mai multe cuvinte exaltate. Aşa înţeleg eu postul, fără cuvinte goale de conţinut şi fără promisiuni deşarte. Despre celelalte sunt doar vorbe goale, goale de substanţă şi conţinut. Al doilea motiv este că nu vreau să mai văd citându-se din mistici şi sfinţi. Toţi citează din ei deşi asta nu face să fim cu nimic mai buni creştini. Şi în fine, al treilea motiv este că nimeni nu încearcă să trăiască altfel credinţa ci doar să se laude că încearcă să o facă.

Despre talentul cu care am fost inzestrati de Sfantul Duh

Publicat în de
Răspunde

Scris de: TATIANA Cincasciuc

Am ales sa dezbat acest subiect, deoarece numeroase persoane nu sunt constiente de scopul lor in viata. Cum bine stim cu totii, fiecare om a fost inzestrat, de catre Duhul Sfant, cu un talent, pe care sa-l exploateze si sa-l rodeasca, nu sa-l abandoneze. Exista persoane, care, spre norocul lor, au primit in dar, de la Duhul Sfant, mai multe talente, avand asadar multiple vocatii.

Din nefericire exista si multi tineri, care nu au avut niciodata un vis anume si care, in momentul inscrierii la o facultate, ori aleg una la intamplare, fara macar a-i pasiona, ori aleg una doar de dragul parintilor. Iar acest lucru este complet gresit! In mod normal, un om viseaza din copilarie sa devina ceva anume sau, de ce nu, cineva, iar ulterior, pe parcursul anilor, isi modifica sau isi consolideaza gandurile si dorintele. Important este sa recunoasca in el, pe parcursul anilor sau macar in adolescenta, acea vocatie, pentru care sa-si doreasca, tot mai mult, sa lupte, pentru a o indeplini. Altfel, cu cat vrei sa urmezi o cariera, fara a te simti motivat, cu atat mai multe sanse sunt sa esuezi!

Eu, una, ma conving pe zi ce trece mai mult care este telul meu in viata, care este acea vocatie, pe care o mentionam mai sus. Sau mai bine spus, ma conving care sunt vocatiile ori pasiunile mele, fiind constienta ca sunt mai multe si ca exista, totusi, o ierarhie intre ele. Mi-ar placea mult ca fiecare din noi sa aiba convingerea mea si sa nu mai caute in viata lucruri ori meserii, care efectiv nu li se potrivesc. Sincer, nu imi face deloc placere, cand aud o persoana ca vrea sa devina, de exemplu, avocat, doctor sau preot, doar pentru a duce o viata buna, viata cu care ori a fost obisnuit intotdeauna, gratie parintilor, ori pe care, din contra, nu a cunoscut-o niciodata, dar dupa care a suspinat mereu. Si e trist sa vezi cum oamenii isi irosesc unica si scurta viata pe care o au, pentru a cauta sa aiba cat mai multi bani sau o pozitie cat mai inalta in societate. Nu mai spun de acei oameni care isi unesc viata cu a altei persoane numai din interes. Prefer sa nu comentez acest subiect, care este mult prea dezgustator, pentru placul meu.

In final, ii sfatuiesc pe fiecare dintre noi, care si-au descoperit vocatia / vocatiile vietii, sa nu cedeze, atunci cand simt ca nu este deloc simplu sa o / le realizeze si sa se bucure, in mod modest, de reusita. De asemenea, ii sfatuiesc si pe aceia, care inca nu cunosc drumul lor in viata, sa il roage pe Sfantul Duh sa le lumineze mintea, sa le dea curajul de a lupta pentru ceea ce isi doresc cu adevarat si, evident, sa aiba puterea de a se ridica, dupa fiecare cazatura.

Biserica Catolică din Malcoci, monumentul care se prăbuşeşte

Publicat în de
4
Scris de Florenţa GAVRILĂ
Miercuri, 14 Aprilie 2010 09:44

Un monument istoric important pentru comunitatea catolică din judeţul Tulcea, şi nu numai, s-ar putea prăbuşi dacă cineva, Minis­terul Culturii sau sponsorii, nu ar contribui financiar la reabilitarea acestuia. Este vorba de Biserica Catolică din Malcoci, una dintre puţinele clădiri istorice care nu se află încă pe lista patrimoniului naţional. Deşi în urmă cu doi ani  specialiştii din cadrul Arhie­pis­copiei Romano-Catolice şi-au declarat intenţia de a efectua o expertiză a vechii biserici de la Malcoci, se pare că nici acum nimeni nu cunoaşte care este starea actuală a clădirii şi nimeni nu poate să spună cât ar costa reabilitarea lăcaşului de cult. Cert este că Biserica Catolică este în prag de prăbuşire, deşi aceasta ar putea fi uşor inclusă pe lista patrimoniului naţional.
Veche şi abandonată
Biserica Catolică din Malcoci a fost construită în 1880 de către comunitatea germană de atunci şi a supravieţuit cu greu, chiar şi în condiţiile în care conducerea sta­tului comunist a cerut demola­rea sistematică a lăcaşelor de cult din România. A supravieţuit chiar dacă, în anul 1940, cei mai mulţi nemţi au părăsit satul, al doilea mare val de migraţie fiind înregistrat după 1990.
Deşi a aparţinut de la bun înce­put comunităţii din această zonă, securitatea comunistă a distrus ab­­solut toate actele care le cer­ti­fică patrimoniul. Aşa se explică şi statutul incert al acestui imobil, inexistent în arhivele Ministerului Culturii.
În acest moment, în satul Malcoci mai trăiesc aproape 20 de familii mixte, în marea lor ma­joritate bătrâni, slujbele religioase având loc în casa parohială în localitate.
Reabilitare cu probleme
Chiar şi în aceste condiţii, Biserica Catolică din Malcoci rămâne un obiectiv creştin impor­tant deşi sunt şanse mici ca aceas­ta să fie refăcută în totalitate.
“Este vorba de un obiectiv creştin de care comunitatea de acolo are nevoie. Nu ştiu dacă aceasta va putea fi reabilitată sută la sută, dar cel puţin turnul ar trebui să rămână ca semn al credinţei şi că acolo a fost cândva o comunitate de romano – catolici şi, în fond, creştini. Eu sper ca cel puţin turnul şi pereţii să fie reabilitaţi deşi nu ştiu dacă se va mai putea celebra vreo­dată acolo, având în vedere că reabilita­rea totală a acestui lăcaş presu­pune fon­duri finan­cia­re imen­­se. Fru­mos ar fi ca acolo să se slu­jea­s­că, însă este foarte greu ca acest lucru să se întâm­ple”, spune pre­otul Marcel Lungeanu, paroh al bisericilor catolice din Tulcea, Malcoci şi Sulina.
În opinia specia­liştilor, refa­cerea bi­se­ricii de la Malcoci ar costa cât con­s­truc­ţia de la zero a trei sau patru bise­rici noi. Practic, ceea ce se poate face este doar refa­cerea exte­rioa­ră a lăcaşului de cult şi nimic mai mult.
“În acest moment, ne aflăm în faza de proiect iar arhitecţii vor spune ce se poate face şi, în ulti­mă instanţă, alţi experţi vor spune ce costuri implică reabi­litarea clădirii, pe baza acestui proiect. Pasul final va fi ca noi să găsim sponsori. Aceasta este logica lucrurilor. Arhitecţii care s-au angajat să facă proiectul pentru această biserică lucrează benevol şi de aceea nici nu putem să le dăm un termen. Este un proiect mai amplu”, mai spune Părintele Lungeanu.
Fonduri încă inexistente
În mod normal, Biserica Catolică de la Malcoci ar trebui inclusă pe lista patrimoniului cultural naţional însă modul greoi de alocare a fondurilor prin Ministerul Culturii i-a determinat pe administratori să renunţe la această idee.
“Reabilitarea Bisericii Catolice din Malcoci nu poate fi finanţată de statul român, prin Ministerul Culturii pentru că nu se află pe lista obiectivelor de patrimoniu, deşi ar fi putut intra având în vedere că vorbim de o clădire veche. S-a considerat că dacă nu ar fi în patrimoniul naţional, am putea găsi mai uşor finanţare, prin sponsori şi s-ar face mai repede. Intrând în patrimoniu, statul asigură fonduri puţin câte puţin şi pe o perioadă foarte lungă de timp. Atunci s-a considerat că ar fi bine ca aceasta să nu intre în patrimoniu. Acum nu este nici în patrimoniu şi nici nu sunt sponsori”, a mai spus preotul Marcel Lungeanu.
Acum singura posibilitate ca acest imobil să fie refăcut este găsirea unor sponsori suficient de bogaţi.
Un contraexemplu
În timp ce Biserica din Malcoci este în pragul prăbuşirii, un alt lăcaş de cult, de data aceasta din Sulina, a primit deja o parte din finanţare de la Ministerul Cul­turii. Aşa se face că Biserica Catolică din localitate este în curs de reabilitare, deşi nimeni nu poate spune când lucrările vor fi finaliza.

sursa: Obiectiv de Tulcea http://www.obiectivtulcea.ro/stirile-zilei/17259-biserica-catolic-din-malcoci-monumentul-care-se-prbuete.html

Sfânta Tatiana a Romei, martiră

Publicat în de
8

Scris de: Tatiana Cincasciuc

Sfânta Tatiana Martira a Romei este sărbătorită, atât de biserica ortodoxă, cât şi de cea romano-catolică, pe data de 12 ianuarie. Despre această sfântă nu se ştiu multe, dar se pot afla. Si ca să vă scutesc de o muncă, eu vă voi împărtăşi câteva din puţinele mele cunoştiinţe, pe care, daca le veţi citi, vă vor impresiona!

Se pare că Sfanta Tatiana a trăit în secolul al III-a, la Roma, unde a fost diaconiţă a Bisericii şi a avut parte de o moarte cumplită, prin decapitare. Astfel, a ajuns ceea ce este astăzi: o martiră!

Tatiana s-a născut în Roma Antică. Tatăl sau era un om credincios şi temător de Dumnezeu, crescându-şi fiica tot în dragoste şi frică de Dumnezeu.

Sfânta Tatiana s-a hotârat să ramână fecioară toată viaţa şi să-L ia ca soţ pe Isus Cristos, pe care il slujea zi şi noapte. A suferit mult, din dragoste pentru Dumnezeu; capturată şi închisă de necredincioşi, Tatiana a fost silită să se închine unor idoli păgâni, dar pentru că a refuzat categoric sp comită un asemenea pacat, a fost judecată şi bătută cu cruzime şi sadism de către slugile tiranilor. Dar raul se intorcea mereu împotriva acestora, căci în timp ce ei o maltratau pe Sfînta Tatiana, îngerii Domnului ii loveau pe  slujitori. Dar ceea ce-i irita şi il surprindea, cel mai tare, pe nedreptul judecator era faptul ca Tatiana era mereu sanatoasa, avand ochii luminati si veseli. Aceste minuni divine erau considerate vrajitorii, de catre poporul pagan, ce avea impresia ca parul sfintei facea farmece, de aceea judecatorul a decis sa ii fie taiat. Nici multiplele pedepse din ce in ce mai aspre, nici intemnitarea sfintei, nici leul care a fost pus sa o manance nu au convins-o pe Sfanta Tatiana sa se inchine zeilor, adorati de pagani. Mai mult, ea ii batjocorea pe judecator si pe chinuitorii ei si ii defaima pe idolii acestora.

Intr-un final, nemaistiind cum s-o determine sa renunte la credinta, judecatorul a decis sa-i fie taiat capul, impreuna cu al tatalui sau, pentru ca si acesta era tot crestin.

În perioada 1950 – 1955, după reorganizarea Mitropoliei Olteniei, capul sfintei martire a fost depus întâi la Episcopia Râmnicului, iar apoi la Catedrala Mitropolitană “Sfântul Dumitru” din Craiova, unde il putem găsi şi astăzi.

Sa luam si noi aminte la minunile, pe care Domnului nostru Isus Cristos le-a savarsit, prin aceasta sfanta fecioara, si sa urmam cu mandrie si curaj exemplul Sfintei Tatiana Martira a Romei, care, desi nu este foarte cunoscuta, a avut totusi parte de o viata neobisnuita!

Stahanovismul religios

Publicat în de
6

În timpul Adventului, ca de fiecare dată, diverse mişcări religioase organizează zile de reculegere. La una dintre ele am fost invitat şi eu. Am primit cu bucurie invitaţia şi i-am dat curs, mulţumind persoanei care mi-a făcut invitaţia. Ajuns în acel mediu, opac pentru mine, o persoană din exterior, am trăit moment dramatice, pe alocuri, nu greşesc dacă spun hilare. Unele dintre manifestări mi-au amintit de “Marele popor rus”, amintit de “tătucul Stalin”, în intervenţia de la Radio Moskova, după ce s-a sfărşit cel de-al doilea război mondial, în care tătucul, amintit mai sus, mulţumea “Marelui popor rus pentru nenumăratele jertfe şi Bisericii celei de-a Treia Rome” pentru disponibilitatea de care a dat dovadă. Care e similaritatea?… e simplă, aici începe povestea. Biserica Ortodoxă rusă fusese scoasă în afara legii înaintea acestei declaraţii de mulţumire. Pentru a celebra triumful “omului nou de tip sovietic” şi pentru a aduce ceva modificări în peisajul Uniunii Sovietice, Stalin a înlocuit manifestările religioase cu manifestări ale clasei muncitorilor, acum clasa conducătoare. Pe faţetele fiecărei instituţii publice tronau chipuri ale marelui om şi imbolduri revoluţionare. Oamenii era îndemnaţi să se întreacă în muncă şi în propagandă. Aşa apar în marile bazine carbonifere oameni care raportau producţii record în fiecare zi şi erau trecuţi la gazeta de perete. Deoarece creau modele pentru ceilalţi se alegeau, aleatoriu, persoane neînsemnate. Aşa apare şi “personagiul” nostru, rusul Stahanov, un muncitor din minele sovietice. El devine exemplu şi întrecerea socialistă din “Marele lagăr” ajunge să îi poarte numele: “întrecerea stahanovistă”.

Revenind la titlul şi subiectul nostru, am observat în acel mediu religios, unde fusesem invitat, stahanovişti religioşi. Fiecare se întrecea întrecea în a expune, fără vreo noimă, citate din clasici şi sfinţi, din misticii răsăriteni sau din cei occidentali. Aşa s-a transformat acel mediu într-unul stahanovist şi, ce e mai rău, stahanovist religios pentru ca următorii la rând erau îndemnaţi de antevorbitorii lor să folosească acest model. SĂ TRĂIEŞTI TOVARĂŞE STALIN, dar în cuvinte spirituale!