În ultimul timp se vorbeşte tot mai mult de Dumnezeu. Este un lucru bun.Unii îl vorbesc de bine, alţii de rău Fără îndoială că trebuie să vorbim de El, dar nu la modul abstract. Unii dau vina pe El pentru tot ceea ce se întâmplă în jur, a văzut un necredincios – ca să citez din persoana care mi-a povestit că, a văzut- o icoană care plângea şi nu a crezut. Apoi la o curbă, după ce s-a suit într-o maşină, a avut loc un accident şi, a murit găsindu-şi tragicul sfârşit. Persoana care îmi vorbea despre acest accident, fără îndoială că era o peroană care face conexiuni rapide dar, credea că Dumnezeu pedepseşte o persoană cu moartea doar pentru ca nouă muritorilor ni se pare just să se întâmple aşa. E o practică veche să punem în cârca lui Dumnezeu toate, dar absolut toate, lucrurile care se întâmplă. Revenind la titlul articolului de faţă, Dumnezeu nu e abstract, El e prezent în tot şi în toate, mai puţin este cărăuşul gândurilor (sau din gândurile noastre), Cel pe care noi dăm vina, că într-o logică riguroasă şi pur umană, se face vinovat de neajunsurile noastre. Justeţea lui Dumnezeu nu are de-a face cu justeţea pe care o posedăm noi, muritorii, ea excede şi transformă umanul, tocmai pentru că nu este abstractă. Şi dacă ar fi ca Dumnezeu să ne pedepsească, oare nu ar avea motive?…