Fără îndoială că biserica suntem noi toţi, preoţi, persoane consacrate şi laici. Dar fără să ne imaginăm că dincolo de lucrurile vizibile şi locurile vizibile din biserică mai există şi mănăstirile de caluzură, fără de care, biserica nu ar avea suflu, nu ar respira şi pompa prin venele principale sănge proaspăt pentru a iriga întreg corpul care este biserica, am vorbi în zadar. Acestea congregaţii sunt inima bisericii, prin rugăciunile lor ne animă viaţa de zi cu zi şi tot ele susţin, prin rugăciunile care se înalţă din piepturile călugăriţelor şi călugărilor care nu trec niciodată de zidurile mănăstiri, întreg trupul care începe să se mişte din ce în ce mai anevoios. De existenţa lor poate că nu ştie nimeni, sau aproape nimeni, dar ei sunt cei mai activi în Biserica lui Cristos. Milenii de-a rândul, da am spus milenii, şi nu greşesc când spun asta, au transmis generaţiilor de gălugări şi călugăriţe care le-au urmat învăţătura Bisericii transcriind cărţile sfinte, urmate apoi de operele marilor clasici. Dacă astăzi mai avem parte de scrierile marilor clasici li se datorează lor, călugăriţelor şi călugărilor din mănăstirile de clauzură, care au transcris cuvânt cu cuvânt, literă cu literă, şi rând pe rând toate semnele de punctuaţie. În mănăstirile catolice din jurul Florenţei a disecat Michelangelo trupurile decedaţilor până să devină cel mai important pictor şi sculptor florentin. Prima operaţie pe creier s-a făcut într-o mănăstire benedictină în timpul Evului Mediu şi băuturile fine, tot acolo au fost făcute pentru prima oară. Lichiorul este tot o creaţie a mănăstirilor de clauzură. Aşa că dacă ar fi să punem cap la cap aceste informaţii, am înţelege că nu numai biserica a avut de câştigat ci şi umanitatea.

În România, există o astfel de mănăstire de clauzură, “Congregaţia Augustinienelor Contemplative ale Sfintei Rita”, care numără 6 maici. Am avut ocazia să le întâlnesc într-un orăşel de munte, la Câmpina, şi să mă bucur de prezenţa lor. Rugăciunile lor perpetue animă viaţa diecezei nostre şi ar fi păcat dacă treceţi prin acea zonă şi să nu le întâlniţi, mai ales că ,se bucură de prezenţa oamenilor când îi întâlnesc. Puteţi merge la liturghie acolo şi puteţi să vă bucuraţi de cântecele intonate la liturghie.

pentru mai multe detalii click aici: “Congregaţia Augustinienelor Contemplative ale Sfintei Rita”