Asist, ca noi toţi de altfel, la tot felul de lucruri lugubre. Am spus-o, o mai spun şi am să o spun mereu, că nu sunt de acord cu astfel de manifestări. O iau metodic:
– Oamenii aştia care ne conduc nu înţeleg ce înseamnă demnitate umană, altfel nu ar face tot posibilul să ofere pe tavă unui unui singur om, toată bruma de putere, în detrimentul celor mulţi care care au contribuit mereu la statul ce tinde să ne facă să ne simţim ca într-un stat stalinist, privind obedienţi către către statul ce tinde pe zi ce trece să devină totalitar (şi ce este mai grav e că am devenit insensibili) Aceşti oameni care fac politică, au timp să meargă la biserică doar în campaniile electorale să dea bine la PR* şi îşi fac cruci ostentativ;
– Circulă pe net (am primit şi eu şi se pare că primim fiecare dintre noi) tot felul de glumiţe care invocă puterea lui Dumnezeu, şi apoi se termină cu o parodie de text, în care mi se explică cum, o să mă simt bine după 5 minute după ce am citit mesajul, iar într-un final apoteotic ce o să pierd când nu o să trimit mesajul respectiv altor ”credincioşi”; Asta da, manifestare spirituală, să crezi că poţi să obţii harurile divine fără să te rogi, numai cu un singur click, mutând mouse-ul chiar din faţa calculatorului de acasă. Important este că nici cei din Evul Mediu târziu nu credeau în astfel de manifestări ca să nu mai spun că suntem locuitorii unui ţinut unde superstiţiile abundă şi sunt de un ”ridicol aproape penibil”.
– Am auzit că se practică pe la diverse moaşe tot felul de lucruri ce ţin magie, nu am văzut dar am auzit destule, mai mult decât atât, oamenii sunt sfătuiţi să meargă la un preot care să le ”deschidă cartea” dacă vor să se convingă că au ”căsătoriile legate” sau ”crucea luată”!. Asta cred că este altă dovadă de cât de spirituali suntem. Păi dacă e mai simplu să mergem la acest tip de femei, ce rost are să mai mergem la biserică să ni se deschidă cartea dacă repectivele dame rezolvă totul. Mă întreb şi eu retoric, pot să mă mântuiesc dacă merg să îmi dea în bobi?… pentru astăzi atât, restul altădată dacă o să am chef şi dispoziţia necesară să mai scriu.
*public relations, relaţii publice (lb. română) sau ştiinţă academică ce se ocupă cu promovarea imaginii publice.
Ceace circula pe net, sunt incercari de a face rost de adrese pentru spam. Si se mizeaza pe credinta, dar mai ales pe superstitii. Asta e: “niet kultura” ca la rusi…
Excelent articolul, foarte actual si din pacate, foarte veridic! Sa speram totusi ca Dumnezeu nu ne va lasa, iar prin rugaciunile noastre si bunavointa Lui, vom trece si peste aceste greutati!
Sa-ti amintesc de indulgentele pe care le vindeam la poarta vaticanului?
Eu vorbesc de timpurile noastre, nu de cele trecute!…Si pun pariu ca cei cere vorbesc de indulgente habar nu au ce sunt indulgentele?!… Asa ca mi se pare aiurea sa acuzi pe cineva de ceva ce nu stii ce inseamna doar ca altii folosesc aceeasi retorica!…
Incercam sa spun ca functioneaza la fel si ca ar trebui sa fim mai atenti atunci cand vedem paie in ochii celorlalti.Practicile de care vorbesti ma amuza cand sunt binedispus si ma enerveaza cand nu sunt. Sunt catolic. Unul din motivele pentru care sunt catolic este si acela ca imi pot recunoaste greseliele. Ale mele sau ale bisericii noastre.
Poate ca aveti dreptate, ceea ce vroiam eu sa spun este ca nu putem privi indulgentele ca o greseala ci ca un exercitiu al acelor timpuri, ca sa privim lucrurile trecute in lumina acelor ani este ok, ca sa privim in lumina timpurilor pe care le traim astazi, riscam sa picam in ridicol, mai ales ca necatolicii acuza biserica catolica de sute de ani numai cu aceste manifestari ale Evului Mediu!….Papa Ioan Paul al II-lea in timpul pontificatului sau, si-a cerut scuze pentru greselile trecutului, inclusiv pentru indulgentele vandute la usa Catedralei Sfantu Petru din Roma, cred ca este de ajuns si de bun simt aceste demers!…