Căutând mai multe informaţii despre Congregaţia Pasioniştilor care a condus prin episcopii săi o bună perioadă Episcopia catolică de Nicopole ad Hystrum (care administra în acea vreme: Serbia, Bulgaria şi Muntenia pâna la 1883) am găsit o informaţie preţioasă despre un sfânt catolic, descendent dintr-o familie catolică din Belene, sat în Bulgaria de astăzi. Din acest sat, au plecat o bună parte din catolicii bulgari pavlicheni la începutul anilor 1800, fixându-şi reşedinţa în Cioplea şi Popeşti Leordeni. Cioplea a ajuns atunci şi reşedinţă episcopală până la mutarea ei în Bucureşti. Se pare că există un trunchi comun şi după mai multe informaţii, sper să descopăr că acest fericit este o rudă îndepărtată a unor persoane care locuiesc astăzi în Arhidieceza de Bucureşti.
Fericitul Eugene Bossilkov se naşte, aşa cum spuneam, în Belene la 1900, iar la 11 ani intră în Congregaţia Pasioniştilor depunând profesiunea solemnă în 1926 . După studiile pe care le urmează în Belgia şi Olanda se reîntoarce în Bulgaria. În 1927 îşi ia doctoratul în drept canonic la Universitatea din Roma a Institutului Pontifical Oriental, având ca teză de doctorat “Uniunea bulgarilor cu Sfântul Scaun ce durează din secolul XIII”. În 1947, după numeroase probleme în rândul populaţiei catolice de la sud de Dunăre, este consacrat episcop de Nicopole ad Hystrum. Comuniştii puseseră deja mâna pe majoritatea statelor din estul Europei, şi cum era de aşteptat, au pus mâna şi pe Bulgaria. La sfârşitul celui de al doilea război mondial, Uniunea Sovietică invadează Bulgaria. Situaţia ordinelor religioase a devenit aproape imposibilă, activităţile unor ordine au fost suspendate ale altor ordine restrânse. Nunţiul papal (şeful corpului diplomatic din legaţia Sfântului Scaun în Bulgaria) a fost deportat. Se crează astfel o situaţie fără precedent. Pe 16 iulie 1952 în Sofia, este arestat episcopul pasionist Eugene. Este supus la o tortura psihică şi mentală fără margini. După numai câteva luni, prin sentinţa Curţii, este condamnat la moarte prin împuşcare şi confiscare averii, potrivit dispoziţiilor articolelor 70 şi 83 din codul penal bulgar. În 11 noiembrie 1952, episcopul pasionist Eugene este executat într-o închisoare din Bulgaria şi aruncat la o groapă comună, ca majoritatea episcopilor catolici din România, fiind o practică comună a regimului opresiv stalinist din anii ’50. Vestea morţii sale nu a fost confirmată până în anul 1975, când un ministru bulgar a vizitat Vaticanul şi a fost primit şi întrebat de papa Paul al VI –lea. Acest fericit este menţionat şi în Enciclica “Orientales Ecclesias” a Sfântului Părinte Pius al XII-lea. În 1980 a început procesul de beatificare urmând ca în 1993 şi 1994, “Congregaţia pentru cauzele sfinţilor” să declare favorabilă cauza episcopului Bossilkov, martir al bisericii catolice bulgare. În 15 martie 1998 Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea îl declară pe episcopul pasionist Eugene fericit.
Fericite Eugene Bossilkov, roagă-te pentru noi!
DUMNEZEU, mai devreme sau mai tarziu, face intotdeauna reparatiile necesare. Ce e trist e faptul ca nu stim daca si cui mai foloseste. Sunt reparatii morale, dar asta e voia Domnului si fiecare cruce o ducem pana la capat.
Nimic nu e intamplator si cel de sus stie de ce si pentru ce. Pentru a afla mai multe, sa citim FERICIRILE :”FERICIT CEL CE…!”
Nu se poate vorbi de reparatii morale cand vine vorba de Dumnezeu pentru ca El ne da ceea ce ne trebuie. Pe de alta parte, sunt convinsa ca cei care ajung martiri nu se sacrifica gandindu-se ca vor fi rasplatiti ci pur si simplu pentru ca au credinta. Beatificarea nu se vrea a fi o reparatie morala ci o recunoastere care, intamplator, da si un exemplu celor care vor sa vada.
Reparatiile morale, inseamna relevarea adevarului de catre Dumnezeu, dupa moarte, IN MEMORIAM,PENTRU INTELEGEREA generatiilor care urmeaza. Si recunoasterea de care zici… inseamna tot o reparatie morala.
Ştie cineva şi în ce stadiu sunt procesele de beatificare a episcopilor martiri din România, de ambele rituri ? Există vreun semn ceresc care să susţină cauzele de beatificare ?
Procesele de beatificare ale episcopilor si preotilor greco si romano-catolici romani morti in inchisorile comuniste (daca la acestea va referiti) sunt in stadii foarte avansate!…se aduna cat mai multe marturii pentru ca asa ceva presupune in stadiile preliminare, din cate stiu s-a trecut dejea de acest stadiu urmand sa se pronunte “Congregaţia pentru cauzele sfinţilor”!…exista in diecezele de ambele rituri persoane care se ocupa de aceste demersuri si desi sunt foarte multe marturi si documente apar alte lucruri noi de fiecare data si e pacat sa se piarda aceste detalii!…la Iasi pentru monseniorul Anton Durcovici se ocupa din cate stiu preotul Anton Despinescu, pentru monseniorul Vladimir Ghica exista o familie care aduna marturii de la cei pe care monseniorul i-a cunoscut, in diecezele greco-catolice situatia este similara!…si ca sa nu uit sa va raspund la ultima intrebare, pentru martiri nu trebuie sa “existe vreun semn ceresc”, faptul ca au murit in numele credintei este arhisuficient!…martirii nu au nevoie de aparitii sau de altfel de manifestari, stiu eu, vindecari miraculoase, pelerinaje pentru ca nu se stie nici macar unde au murit si unde au fost ingropati, cum este cazul multor preoti si episcopi, calugari si calugarite de ambele rituri!…am sa revin cu acest subiect, sper curand, sa tratez pe fiecare sfant catolic in parte cand timpul mi-o va permite!…
Era sa uit, strangerea de marturii pentru sfintii si sfintele catolici/e din Romania a inceput cu mult inainte de 1980, dar situatia din acel timp nu a permis sa fie facute publice, eu stiu ca bunica avea un unchi care a fost studentul monseniorului Durcovici si care in anii ’70 deja strangea marturi, apare si intr-o carte!… Mai stiu ca sunt foarte multi martiri ai bisericii catolice nu numai din Romania si Bulgaria, Europa este plina de martiri eu stiu foarte multi, sunt deja zeci, ceea ce face ca “Congregaţia pentru cauzele sfinţilor” sa aiba foarte mult de lucru poate si acesta este motivul pentru care taraganeaza atat, Maximilian Kolbe este un caz fericit pentru ca venea din Polonia papei Ioan Paul al II-lea, dar exista martiri nu numai in : Polonia dar si in Cehia, Slovacia, Germania, Ungaria si fostele republici baltice.
Este interesanta legatura cu Bulgaria catolica dar si mai interesanta mi se pare legatura cu familiile catolice fugite din Bulgaria si stabilite in Romania. Este de urmat firul genealogic pentru a vedea daca exista rude indepartate ale Sfantului si in Romania.
Gaby, am sa incerc sa stabilesc daca exista vreo legatura, poate ma ajuti si tu!…ar fi foarte interesant de stabilit daca este sau nu o ruda cu vreo persoana din arhidieceza sau nu!…