Sunt multe lucruri nescrise despre post. De modul cum îl trăim nu trebuie să ne înveţe nimeni, nici măcar biserica. Se poate spune fără să greşim că este o stare de spirit, un exerciţiu pe care ni-l facem cu noi înşine. Suntem în ultima săptămână de post şi e firesc să ne întrebăm dacă am făcut tot ce s-a putut să trăim într-adevăr aşa cum ne-am propus. Ca oameni, observăm că deşi ne propunem multe nu reuşim să realizăm decât foarte puţin şi nu suntem satisfăcuţi de rezultate niciodată. Dumnezeu nu ne cere niciodată imposibilul. El doreşte să vadă o schimbare cât de mică la noi, de atitudine, de conduită şi poate de percepţie în relaţia nostră cu ceilalţi. Valoarea postului, căci despre post este vorba în ultima instanţă, nu este dată de lucrurile miraculoase pe care credem noi că le facem. Nu este nici o manifestare vizibilă, ţin post deci sunt mai bun decât ceilalţi, mă laud cu faptul că ţin post şi cred că mă pot mântui doar că faţă de celalţi din anturajul meu refuz sistematic o mâncare bine preparată din carne. În mănăstirile occidentale, s-a pus în dese rânduri întrebarea cum se poate ţine postul. Nu am să le numesc aici, nici nu contează în fapt, ceea ce este interesant e altceva. Erau mulţi călugări care nu mâncau carne şi atunci fiind foarte multe feluri de mâncare, călugării nu au mai mâncat ceea ce le plăcea în mod deosebit, unii au renunţat la brânză şi cedau porţia lor de brânză altor călugări care mâncau carne, cei mare mâncau carne, au cedat porţia lor de carne celor care mâncau brânză în mod fregvent iar cei care preferau un pahar de vin după masă au înlocuit vinul cu limonadă, iar cei care preferau limonadă au baut vin. Fiecare renunţa la ceea ce îi plăcea şi îi oferea celuilalt porţia lui de hrană sau băutură preferată. Bineînţeles că postul nu înseamnă doar hrană, poate fi un moment de tăcere, îngăduinţă faţă de cei care ne deranjează şi când sangvinici fiind, luăm foc de fiecare dată, un moment de rugăciune în plus pe care ni-l alocăm pentru ai recomanda pe cei care au ajuns în Purgatoriu. Acum însă, pentru câteva zile, ne putem abţine de la lucrurile pe care le facem fregvent şi care ne plac ştiind că facem un efort. Aceste lucruri nu sunt scrise nicăieri, ele vin din inima noastră, sunt o manifestare a religiozităţii noastre, dar cu care dacă ne lăudăm nu mai au nicio valoare, nu suntem decât ca fariseii care se încruntă pentru a-şi arăta religiozitatea şi cu care Cristos nu a fost niciodată de acord, după cum ne istoriseşte Noul Testament.
Sursa imaginii: http://sminchy.files.wordpress.com/2008/04/rugaciune1.jpg
Etichete: Părerea mea, post, Spiritualitate, valoarea postului
Ati subliniat foarte bine ideea fundamentala a postului, care este abtinerea de la unele lucruri care ne plac. Totusi, se cuvine amintit ca regula de a nu manca mancaruri care contin carne în zilele rânduite a fost si este porunca a Bisericii, deci incalcarea ei fara dispensa este materie gravă. Este foarte plăcut Domnului (deşi nu absolut necesar pentru mântuire) ca, PE LÂNGĂ şi nu ÎN LOCUL abţinerii de la carne, creştinul să facă şi altfel de renunţări.
Am întâlnit, şi nu numai o dată, catolici care erau convinşi că porunca de a nu mânca lucruri cu carne în zi de vineri este abrogată. Dar eu nu am întâlnit asemenea abrogare (pentru România) nicăieri. Tot ce am întâlnit este un document al USSCB (episcopatul nord-american) care dă o dispensă generală pentru obligaţia postului de carne. Evident, asemenea prevedere se aplică numai pentru cei aflaţi în jurisdicţia episcopilor respectivi.
Penrtu greco-catolicii din România, există un recent decret al Preafericitului care înăspreşte condiţiile de post şi îl extinde la toate zilele de miercuri şi vineri de peste an şi la întreaga perioadă de şase săptămâni care se termină cu Vecernia Învierii. Acest canon este valabil pentru toţi cei care de drept sunt greco-catolici, chiar şi pentru cei care frecventează biserici romano-catolice.
Am mai scris despre Post şi nu am vrut să mă repet, articolul este aici: http://www.sfantacruce.ro/blog.....-dumnezeu/ şi cred că am trecut şi documentele în baza cărora se ţine sau nu post, care sunt condiţiile şi normele legale. Cine a citit articolul cred că a înteles, cred eu esenţialul, mai ales că a fost scris în perioadă care a precedat timpul postului. Pentru Biserica de Rit latin lucrurile sunt simple, Conferinţa Episcopală de Rit latin a stabilit care sunt zilele de post şi care sunt zilele de post şi abstinenţă.