Dreptatea lui Dumnezeu

Dreptatea în lipsa unui Dumnezeu unipersonal este un fenomen relativ, fiecare spune că are dreptate dar nimeni nu poate susţine de ce are dreptate. Când vorbim de dreptatea lumii, lucrurile nu sunt deloc simple, politica se face în numele dreptăţii, dar tot mai mulţi oameni mor de foame, echitatea este definită într-un fel în statele dezvoltate unde oamenii se bucură de lux şi altfel în statele sărace şi subdezvoltate ale lumii a treia, unde oamenii mor de foame la propriu. Ca să ajung la un numitor comun dreptatea şi echitatea sunt surori. Ne putem întreba adesea, de ce exista atâta inechitate în lume dacă mulţi, chiar foarte mulţi oameni spun că: fac întodeauna ceea ce este drept, în numele unor principii morale a căror efect tinde pe zi ce trece să se estompeze. Ecomomia funcţionează în numele echităţii sau aşa ar trebui să funcţioneze. Iar exemplele ar putea continua.
Dreptatea nu vine de la oameni, căci ei sunt incapabili în absenţa lui Dumnezeu să ofere dreptatea, dreptatea lor este vorbă goală pe care o etalează ori de câte ori interesul le-o cere. Îmi aduc aminte de o imagine de a lui René Descartes pe care i-o prezenta unui amic de al său şi care mai târziu a apărut în una dintre operele sale. Filosoful nu putea să înţeleagă de ce un lucru este drept dincolo de Pirinei şi nedrept dincoace. Pe bună dreptate, întrebarea lui era legitimă şi de substanţă.

Este de notorietate exemplul tânărului care găseşte o pungă de bani, iar lângă ea un om care zăcea mort lângă o fântână. Pentru că nu era foarte înstărit, tânărul ia punga cu banii şi pleacă mai departe, la următoarea fântăna după ce îşi potoleşte setea pleacă fără să îşi amintească de punga cu bani şi o uita lângă fântână. Trecând pe lângă acea fântână, un om bolnav găseşte punga cu bani uitată de acel tânăr, şi pentru că nu vede pe nimeni lângă el căruia să i-o restituie şi pentru că avea foarte mare nevoie de bani pentru o operaţie o ia şi pleacă mai departe. La Judecata de Apoi, se întâlnesc toţi acei trei oameni. Primul, murise injunghiat pentru că la rândul lui omorâse pe cineva, fără ca în cazul lui să se facă dreptate, dosarul fusese clasat din lipsă de probe iar pentru că omorâse pe cineva şi nu se făcuse dreptate a venit şi rândul lui să moară în aceeaşi condiţii. Cel de al doilea, nu ştia că este doar o persoană care transporta acei bani şi că este o unealtă în mâna lui Dumnezeu, dar află acum la mulţi ani de la moartea sa. Cel de al treilea, avea foarte mare nevoie de o operaţie pentru a trăi, iar în lipsa acelor bani nimic nu era posibil, numai că Dumnezeu intervine şi îi oferă o şansă la viaţă.
Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu, el intervine în momentele cheie ale existenţei noastre, numai că noi nu suntem capabili să vedem acest lucru, dreptatea Lui nu este aşa cum ne imaginăm noi, ci rânduieşte lucrurile cu răbdare.

Etichete: Spiritualitate