Am urmărit un film după foarte mult timp care mi-a făcut plăcere, acţiunea se desfăşoară în Statele Unite şi vorbeşte într-o oarecare măsură şi de integrarea oamenilor de culoare. Filmul se numeşte The Blind Side, nu are nici violenţă şi nici pornografie, nu este creat pe un tipar stereotip cum sunt milioane de filme din lumea aceasta. Ceea ce impresionează nu este violenţa ci spiritualitatea actriţei principale, care ia de pe stradă la propriu, un tânăr de culoare a cărui vârstă nu se stie şi ale cărui rezultate scolare erau catastrofale la început. Acest tânăr provenit din periferia societăţii americane, excela doar la sport, probabil şi datorită staturii impresionante pe care o avea faţă de ceilalţi copii de vârsta lui. Dacă nu era un film de Oscar probabil că nu îmi atrăgea atenţia, părea un film de mâna a doua, până am înţeles că este mai mult decât atat, este un film care are un filon spiritual profund.

Acţiunea se desfăşoară în majoritate timpului între casa în care ajunge în mod accidental şi şcoala confesională în care intră cu greutate şi datorită faptului că sunt foarte multe goluri în biografia tânărului, crescut pentru o perioadă destul de lungă într-un orfelinat. Corpul profesoral acceptă cu greu intrarea acestui tânăr mediocru la respectiva scoală, dar de dragul educaţiei religioase care se presupune că o va primi la terminarea studiilor este primit cu mari eforturi. În clasă, colegii îl privesc cu suspiciune şi pentru că era singurul tânăr de culoare din aceea şcoală. Se împrieteneşte cu nişte copii mult mai mici decât el şi este ajutat de familia adoptivă, din cel mai slab elev care abia trecea clasa începe să aibă rezultate satisfăcătoare şi spre sfârşit ajunge să intre la o facultate cu profil sportiv.
Ceea ce “frapează” este mărinimia mamei adoptive, care se implică cu o fervoare maternă în educaţia tânărului, lăsând la o parte toate impedimentele şi ideile preconcepute, neglijându-şi până şi copii naturali cărora le oferise o educaţie aleasă din copilărie. Ceea ce subliniază în dese rânduri actriţa principală este că, tinerii au nevoie de sprijin şi afecţiune, şi chiar dacă trăiesc într-o familie dezmembrată cu o mamă alcoolică şi un tată pe care nu îl cunoaşte, orice tânăr poate avea acces la educaţie şi la un model de viaţă, la sprijin şi integrare într-o familie, indiferent de coloarea pielii, statutul social sau locul de unde provine.