trimisă de: Irma Manoliu

Într-o zi un tânăr care vindea mărfuri din poartă în poartă ca să-şi plătească studiile la universitate, fiindu-i tare foame decise să ceară ceva de mâncare la următoarea casă. Îi deschise uşa o femeie frumoasă. El în loc să ceară mâncare, ceru un pahar cu apă. Ei i se păru că tânărul e înfometat aşa că îi aduse un pahar mare cu lapte.După ce îl bău ,o întreaba:
-Cât vă datorez?
-Nimic. Mama ne-a învaţat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi.
-Mulţumesc din suflet, răspunse el.
Când Howard Kelly (era numele tânărului) plecase de la aceea casa se simţi nu numai uşurat,dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni deveni mai puternică. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza sărăciei..şi totuşi n-a făcut-o.
După câtiva ani femeia se îmbolnăvi grav. Medicii au trimis-o la oraş.Ajunse la dr.Howard Kelly.Când el auzi numele satului,simţi în ochi o lumină specială şi o senzaţie plăcută. O recunoscu imediat: era acea fată care la o rascruce a vieţii lui, ii oferise o cană cu lapte.Hotărâse să facă tot posibilul să-i salveze viaţa. Ea fusese operată pe cord deschis şi se recupera foarte încet. După o lungă luptă, ea învinse boala.
Dr. Howard Kelly ceru factura cu totalul cheltuierilor pentru aprobare, a semnat,apoi scrise ceva pe marginea facturii. Pacientei îi era frică să deschidă factura ştiind costul enorm unei asemenea intervenţii. Îi atrasese atenţia imediat cuvinele: PLATITĂ INTEGRAL ACUM MULTI ANI CU UN PAHAR DE LAPTE. Semnat dr.Howard Kelly.Ochii s-au umplut cu lacrimi şi-l binecuvânta pe doctor pentru că ii salvase viaţa.

Dreptatea în lipsa unui Dumnezeu unipersonal este un fenomen relativ, fiecare spune că are dreptate dar nimeni nu poate susţine de ce are dreptate. Când vorbim de dreptatea lumii, lucrurile nu sunt deloc simple, politica se face în numele dreptăţii, dar tot mai mulţi oameni mor de foame, echitatea este definită într-un fel în statele dezvoltate unde oamenii se bucură de lux şi altfel în statele sărace şi subdezvoltate ale lumii a treia, unde oamenii mor de foame la propriu. Ca să ajung la un numitor comun dreptatea şi echitatea sunt surori. Ne putem întreba adesea, de ce exista atâta inechitate în lume dacă mulţi, chiar foarte mulţi oameni spun că: fac întodeauna ceea ce este drept, în numele unor principii morale a căror efect tinde pe zi ce trece să se estompeze. Ecomomia funcţionează în numele echităţii sau aşa ar trebui să funcţioneze. Iar exemplele ar putea continua.
Dreptatea nu vine de la oameni, căci ei sunt incapabili în absenţa lui Dumnezeu să ofere dreptatea, dreptatea lor este vorbă goală pe care o etalează ori de câte ori interesul le-o cere. Îmi aduc aminte de o imagine de a lui René Descartes pe care i-o prezenta unui amic de al său şi care mai târziu a apărut în una dintre operele sale. Filosoful nu putea să înţeleagă de ce un lucru este drept dincolo de Pirinei şi nedrept dincoace. Pe bună dreptate, întrebarea lui era legitimă şi de substanţă.

Este de notorietate exemplul tânărului care găseşte o pungă de bani, iar lângă ea un om care zăcea mort lângă o fântână. Pentru că nu era foarte înstărit, tânărul ia punga cu banii şi pleacă mai departe, la următoarea fântăna după ce îşi potoleşte setea pleacă fără să îşi amintească de punga cu bani şi o uita lângă fântână. Trecând pe lângă acea fântână, un om bolnav găseşte punga cu bani uitată de acel tânăr, şi pentru că nu vede pe nimeni lângă el căruia să i-o restituie şi pentru că avea foarte mare nevoie de bani pentru o operaţie o ia şi pleacă mai departe. La Judecata de Apoi, se întâlnesc toţi acei trei oameni. Primul, murise injunghiat pentru că la rândul lui omorâse pe cineva, fără ca în cazul lui să se facă dreptate, dosarul fusese clasat din lipsă de probe iar pentru că omorâse pe cineva şi nu se făcuse dreptate a venit şi rândul lui să moară în aceeaşi condiţii. Cel de al doilea, nu ştia că este doar o persoană care transporta acei bani şi că este o unealtă în mâna lui Dumnezeu, dar află acum la mulţi ani de la moartea sa. Cel de al treilea, avea foarte mare nevoie de o operaţie pentru a trăi, iar în lipsa acelor bani nimic nu era posibil, numai că Dumnezeu intervine şi îi oferă o şansă la viaţă.
Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu, el intervine în momentele cheie ale existenţei noastre, numai că noi nu suntem capabili să vedem acest lucru, dreptatea Lui nu este aşa cum ne imaginăm noi, ci rânduieşte lucrurile cu răbdare.

Am urmărit un film după foarte mult timp care mi-a făcut plăcere, acţiunea se desfăşoară în Statele Unite şi vorbeşte într-o oarecare măsură şi de integrarea oamenilor de culoare. Filmul se numeşte The Blind Side, nu are nici violenţă şi nici pornografie, nu este creat pe un tipar stereotip cum sunt milioane de filme din lumea aceasta. Ceea ce impresionează nu este violenţa ci spiritualitatea actriţei principale, care ia de pe stradă la propriu, un tânăr de culoare a cărui vârstă nu se stie şi ale cărui rezultate scolare erau catastrofale la început. Acest tânăr provenit din periferia societăţii americane, excela doar la sport, probabil şi datorită staturii impresionante pe care o avea faţă de ceilalţi copii de vârsta lui. Dacă nu era un film de Oscar probabil că nu îmi atrăgea atenţia, părea un film de mâna a doua, până am înţeles că este mai mult decât atat, este un film care are un filon spiritual profund.

Acţiunea se desfăşoară în majoritate timpului între casa în care ajunge în mod accidental şi şcoala confesională în care intră cu greutate şi datorită faptului că sunt foarte multe goluri în biografia tânărului, crescut pentru o perioadă destul de lungă într-un orfelinat. Corpul profesoral acceptă cu greu intrarea acestui tânăr mediocru la respectiva scoală, dar de dragul educaţiei religioase care se presupune că o va primi la terminarea studiilor este primit cu mari eforturi. În clasă, colegii îl privesc cu suspiciune şi pentru că era singurul tânăr de culoare din aceea şcoală. Se împrieteneşte cu nişte copii mult mai mici decât el şi este ajutat de familia adoptivă, din cel mai slab elev care abia trecea clasa începe să aibă rezultate satisfăcătoare şi spre sfârşit ajunge să intre la o facultate cu profil sportiv.
Ceea ce “frapează” este mărinimia mamei adoptive, care se implică cu o fervoare maternă în educaţia tânărului, lăsând la o parte toate impedimentele şi ideile preconcepute, neglijându-şi până şi copii naturali cărora le oferise o educaţie aleasă din copilărie. Ceea ce subliniază în dese rânduri actriţa principală este că, tinerii au nevoie de sprijin şi afecţiune, şi chiar dacă trăiesc într-o familie dezmembrată cu o mamă alcoolică şi un tată pe care nu îl cunoaşte, orice tânăr poate avea acces la educaţie şi la un model de viaţă, la sprijin şi integrare într-o familie, indiferent de coloarea pielii, statutul social sau locul de unde provine.