Este pentru prima dată când răspund în spaţiul public şi sper să fie pentru ultima dată la un mesaj, care se referea la porunca a IV-a a lui Dumnezeu care invocă cinstirea părinţilor de către copii. Nu am să încerc să îi schimb sensul poruncii a IV-a deşi am unele păreri cu privire la interpretarea acestei porunci. Am spus că nu răspund la polemici şi am să mă ţin de cuvânt, dar, am să îmi rezerv în acelaşi timp dreptul de a modera mesajele cu caracter obscen sau trivialităţile de orice fel care se vor posta pe acest blog. Am să taxez de fiecare dată (a nu se înţelege din răutate), acei părinţi care în virtutea poruncii a IV-a a lui Dumnezeu, cer respect de la copii, dar uită de îndatoririle pe care le au faţă de copiii lor până la vârsta la care aceştia îşi vor putea duce în propriile mâini, propriu destin.

Revenind la subiect, am foarte mulţi prieteni sau cunoscuţi care în copilărie au fost abrutizaţi de părinţi iresponsabili, care sub imboldul unei lichori bahice au simţit nevoia să se exteriorizeze având ca material didactic proprii copii. Aceşti părinţi uită sau mai bine spus, omit intenţionat, că în calitatea lor de entităţi ’’purtătoare de viaţă’’ au pe lângă drepturi şi obligaţii şi îndatoriri. Am spus ’’entităţi purtătoare de viată’’ ca să subliniez că nu este meritul lor că participă la procesul creaţiei, ci este un dar pe care Dumnezeu îl oferă omului dezinteresat, şi pe care omul trebuie să îl preţuiască şi să îl innobileze.
Aş vrea să stiu şi eu, câţi dintre aceşti părinţi şi-au pus vreodată problema când la spovadă, s-au plâns de proprii copii, sau şi învinovăţit că şi-au lovit copii în mod brutal după ce au consumat foarte mult alcool şi în acest fel i-au mutilat pe viaţă, fără să mai spun că această atitudine poate marca un copil şi îl poate face să se comporte la fel în propria familie. Câţi dintre aceşti părinţi se gândesc mai degrabă la acei copii care suferă de foame, în timp ce ei ajung să consume alcool în cantităţi industriale?…Oare nu omit cu bună ştiinţă, că brutalizând darul lui Dumnezeu care este copilul, ajung chiar să-L ofenseze pe Creator care se îngrijeşte de lucrarea mâinilor Sale. Ce poate fi mai grobian decât să acţionezi cu o fortă disproporţionată asupra unui copil fără apărare care nu îţi poate face în niciun caz rău!…

Haideţi dragi părinţi, să nu mai populăm căminele de copii, când ar fi mai uşor să ne îngrijim de sănătatea lor fizică şi de integritatea lor morală,. Când aceşti copii ar putea să se dezvolte armonios şi cu aportul vostru şi să formeze mai departe o familie de care să fie mândrii, o familie care să fie baza societăţii şi a bisericii. Nu cumva, mă întreb retoric, neajunsul copiilor este neajunsul părinţilor, care nu au ştiut să fie un model de viaţă şi moralitate şi s-au comportat defectuos în relaţia cu copii lor!?… Nu cumva copii proveniţi din familii dezmembrate vor devenii deligvenţii de mâine, doar pentru că nu au avut un model de urmat!?… Nu era mai uşor să înainte de a le cere copiilor respect şi preţuire să le oferiţi un model de urmat?…sunt întrebări la care fiecare dintre noi, ne vom răspunde cu sinceritate nouă, în inima noastră!… şi cred că este mai sănătos ca înainte să judecăm să înţelegem şi să oferim un exemplu!…

Sursa imaginii 1: ortodoxia tinerilor

Sursa imaginii 2: Moldova noastră