http://sfantacruce.ro/myblog/mariusoanta/2010/02/21/nimic-nu-este-mai-presus-de-dumnezeu/ un blog administrat de Marius Oanţă Mon, 05 Mar 2012 11:05:16 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.2.1 http://sfantacruce.ro/myblog/mariusoanta/2010/02/21/nimic-nu-este-mai-presus-de-dumnezeu/comment-page-1/#comment-57 Marius Oanţă Mon, 22 Feb 2010 11:45:05 +0000 http://sfantacruce.ro/myblog/mariusoanta/?p=128#comment-57 multumesc parinte! multumesc parinte!

]]> http://sfantacruce.ro/myblog/mariusoanta/2010/02/21/nimic-nu-este-mai-presus-de-dumnezeu/comment-page-1/#comment-56 pr.ionel Mon, 22 Feb 2010 11:18:10 +0000 http://sfantacruce.ro/myblog/mariusoanta/?p=128#comment-56 Frumoasă meditaţie! Frumoasă meditaţie!

]]> http://sfantacruce.ro/myblog/mariusoanta/2010/02/21/nimic-nu-este-mai-presus-de-dumnezeu/comment-page-1/#comment-55 Mihnea Dragomir Sun, 21 Feb 2010 06:36:22 +0000 http://sfantacruce.ro/myblog/mariusoanta/?p=128#comment-55 Da, "cum aş putea să-L înţeleg pe Dumnezeu ?" Trebuie să ne împăcăm cu gândul că nu Îl putem înţelege. Şi nu numai în viaţa aceasta, în care "vedem prin ghicitură", dar probabil că nici Dincolo. De văzut, Îl vom vedea, dar asta nu înseamnă că îl vom înţelege. A nu înţelege că nu putem să-L înţelegem, înseamnă a te lăsa stăpânit de daimonul theologhiei, care e capabil să îl sucească pe om de la drumul mântuirii. Împreună cu psalmistul, nu putem decât spune: "Mare este Dumnezeu, şi nu-L putem pricepe". Dar, dacă cel mic nu îl poate înţelege pe cel mare, totuşi poate fi sigur că cel mare îl iubeşte şi se poate încredinţa lui. Ce facem când ne simţim singuri şi cu pustiu în inimă ? Exact ce fac copiii noştri. Să strigăm: "Tată, vino Tată!" Da, “cum aş putea să-L înţeleg pe Dumnezeu ?” Trebuie să ne împăcăm cu gândul că nu Îl putem înţelege. Şi nu numai în viaţa aceasta, în care “vedem prin ghicitură”, dar probabil că nici Dincolo. De văzut, Îl vom vedea, dar asta nu înseamnă că îl vom înţelege. A nu înţelege că nu putem să-L înţelegem, înseamnă a te lăsa stăpânit de daimonul theologhiei, care e capabil să îl sucească pe om de la drumul mântuirii. Împreună cu psalmistul, nu putem decât spune: “Mare este Dumnezeu, şi nu-L putem pricepe”. Dar, dacă cel mic nu îl poate înţelege pe cel mare, totuşi poate fi sigur că cel mare îl iubeşte şi se poate încredinţa lui. Ce facem când ne simţim singuri şi cu pustiu în inimă ? Exact ce fac copiii noştri. Să strigăm: “Tată, vino Tată!”

]]>