Ceea ce am scris în articolul în care incriminam construcţia de lângă Catedrala Sfântul Iosif susţin şi astăzi, pentru că sunt constant şi nu mă îmi schimb părerile de la o zi la alta şi pentru că sunt solidar cu aceia care susţin că oamenii care merg la liturghie au dreptul la viaţă. Fără să fiu părtinitor, în articolul despre “Martirii secolului nostru” am expus un punct de vedere, ce se dorea a fi personal, şi nu a fost o reacţie la ceva anume aşa cum unele persoane au sugerat şi nici nu am susţinut pe nimeni făţiş, un partid politic sau vreo persoană. Cum se poate foarte uşor observa, nu am dat nume, pentru că am considerat, firesc după părerea mea, că pe acest blog numele nu au ce căuta. Singurele excepţii le fac: nume de sfinţii, martirii şi persoanele care am murit de 50 de ani ceea ce respectă măcar normele bunului simţ. Nu era un mesaj politic ci mai degrabă o constatare a unor adevăruri crunte, pe care le trăim în fiecare zi şi pe care Biserica le resimte încă de la începuturile sale. Acest blog nu este un loc unde se face polemică pe anumite teme şi, îndrăznesc să cred, că aşa va rămâne. Ceea ce susţin eu este punctul de vedere al Bisericii – care face politica bunului simţ. E dreptul ei să susţină ce crede de cuviinţă şi pe cine susţine valorile morale şi protejează patrimoniul Bisericii.
Biserica a susţinut mereu grupuri sau persoane care pun preţ pe valorile umane, viaţă sau libertatea de expresie. Când toate aceste drepturi au fost îngradite nu s-a sfiit să protesteze. Şi a făcut-o în dese rânduri, de la condamnarea vrăjitoriei în Evul Mediu aspru sancţionată, la cărţile imorale trecute la ”Index” ori la grupurile de bolşevici care creau probleme în anii ’20 în Dieceza de Iaşi. Aceste sunt doar câteva exemple. Aceste exemple nu sunt singulare, a incriminat nazismul cand a aflat de lagărele de concentrare, a sprijinit sindicatul ’’Solidaritatea’’ în lupta lui cu ororile comunismului, şi-a adus aportul în căderea comunismului la începutul anilor ’90. Aceasta e politica Bisericii, pe care eu din respect pentru ceea ce a făcut, am numit-o ’’politica bunului simţ’’.
Întreg articolul pe care l-am amintit mai sus, a creat o paralelă între ceea ce se întâmplă acum şi ceea ce se întâmpla în trecut, între martirii ce şi-au dat viaţa în închisorile comuniste şi cei care pot deveni martiri ai timpului nostru prin indiferenţa autorităţilor. Am spus şi o mai spun, până se înţelege, că nu am fost părtinitor. Şi cum să nu susţin Biserica, această instituţie eclezială care vrea binele!… De aceea, consider că am dreptul să mă exprim cu toate consecinţele ce decurg din aceste dezbateri. Exemplele pe care le-am formulat în scris vin să susţină acest punct de vedere, spuneam eu, iar noi trebuie să fim vocali şi să susţinem neîntrerup cauza Bisericii. Atât şi nimic mai mult. Ca persoane care aparţinem unui cult recunoscut de către stat, nu trebuie să acceptăm ca punctul nostru de vedere să fie trecut doar în revistă, fără ca să se dispună măsuri concrete, care să vină în sprijinul populaţiei catolice. Iar noi care aparţinem acestei entităţi, trebuie să acţionăm concertat şi să sprijinim acţiunile Bisericii. Ceea ce s-a şi întâmplat în dese rânduri, exemplul cel mai aproape de noi fiind acela al protestului în care toate bisericile catolice din Arhidieceza de Bucureşti care au fost închise în luna iulie, a anului trecut.
În istoria bisericii locale, exemplele sunt nenumărate; la Iaşi în toată Dieceza preoţii catolici erau apăraţi de cordoane de oameni pentru a nu fi arestaţi în timpul regimului comunist, la Braşov credincioşii erau solidari cu preoţii care de la amvon criticau vehement regimul ateu în anii ’80 şi nu permiteau securităţii să se apropie de preoţi. Iar exemplele pot continua. Ceea ce ne rămâne nouă credincioşilor de făcut, e să susţinem, prin toate mijloacele biserica pentru că şi de noi depinde dacă vocea noastră se face auzită sau rămâne la statutul de doleanţă.
Sursa imaginii: Jurnalul Naţional
Ieri un cizmar care nu a trecut examenul de calfă placa bisericile cu blocuri. Azi un marinar care confundă o ţară cu vaporul personal plachează catedralele cu zgârie nori: nu este aici un progres ?
A protestat Biserica, a protestat şi societatea civilă, s-au făcut mitinguri şi procesiuni. Şi la ce a folosit ? Să ne închipuim că s-ar fi înălţat un building catolic la 10 metri de Templul Coral. Ar fi ieşit o tevatură internaţională, iar preşedintele, guvernul, primăria şi pompierii ar fi fost acuzaţi de nerespectarea drepturilor cultelor, dacă nu cumva de fascism. Dar aşa ? Nişte catolici ! Să vină macaralele !
Păi chiar o să iasă ”o tevatură” internaţională, astăzi Sfântul Părinte a luat poziţie faţă de neregulile de la Catedrala Sfântul Iosif. Măcar să avem o distracţie, interesantă dacă un Concordat nu mai avem pentru că a fost denunţat în 1948, aşa află toată lumea cât de buni suntem noi!…astept să vuiască presa internaţională!…
Am participat si eu la cateva mitinguri pentreu calvarea catedralei, si sincer sa fiu am observat cum cativa “politicieni”, de ce in ghilimele pentru ca politicieni nu sunt, au incercat sa se implice si ei putin acolo sa-i vada lumea cu ochi buni si de fapt au venit cu fite de bucuresti si cu mandria lor si nu au facut nimica.
Oricum pana nu se va schimba guvernul, pana nu vor veni cei tineri la putere, vom avea o conducere la fel ca si pe vremea lu` raposatu Ceausescu, numai ca acuma suntem democrati, hal de democratie ca numai democratie nu e.Sau poate ca e democratie, da trece peste noi un val de schimbari prea rapid si romanul cum e mai incet ramane in urma.
Eu sper sa se faca ceva in privinta catedralei si Marius ma bucur ca aduci in discutie acest subiect pentru ca lumea trebuie sa stie si sa sustina aceasta cauza.
Mai intai un link: http://salvatibucurestiul.wordpress.com/planurile-aberante-ale-primariei/
Intrebarea mea – a cui este terenul pe care este construita Catedrala Sfantul Iosif? Ceea ce incearca ei sa faca este legal (primarii astia nu fac abuz in serviciu?, nu se poate dovedi coruptia lor?) Chiar nu se poate gasi rational o modalitate de a le scoate ideea asta tampita din mintile lor inguste, orientate numai pe profit? In loc sa investim in reconsolidarea cladirilor vechi, ne trezim cu mamuti din sticla, peste noapte?
DE CE PERMITEM SA FIM VANDUTI?!!!
Terenul este al primariei Municipiului Bucuresti si a fost concesionat pentru foarte multi ani acelei firme care a ridicat mastodontul!…Chestia cu abuzul poate fi verificata de instanta, numai ca dupa ce Arhiepiscopia a castigat numeroase procese o instanta din Ploiesti a dat castig de cauza firmei care executa lucrarea!…traim in Romania doar!…si nu prezinta oricum interes cladirile vechi din moment ce pentru ele nu se pot lua bani asa cum din contracte vicioase se pot primi bani!…de ce permitem sa fim vanduti sau cumparati?…pentru ca avem pret este simplu ia sa nu mai avem sa vezi ce simplu se rezolva lucrurile!….sau in cel mai grav lucru o sa ne trezim ca Eminescu intr-un ospiciu pentru ca nici el nu avea pret!….
Poate că ar fi bine să cercetăm nu doar paiele din ochii altora, ci şi pe cele din ochii noştri. Să ne gândim la când a greşit sau ce anume a greşit Biserica în administrarea bunurilor pe care le-a avut. Mă gândesc, de exemplu, la actualul Institut de Endocrinologie CI Parhon. Acesta a fost spital catolic, înfiinţat de Mons Vladimir Ghica. Tot el a ctitorit şi biserica de lângă statuia aviatorilor, care iniţial a fost gândită ca să fie capela spitalului. Acest aşezământ, precum şi multe altele, nu a fost retrocedat. Şi nu a fost retrocedat fiindcă, după câte ştiu, nici nu a fost revendicat. Sunt zeci, poate sute de biserici greco-catolice care nu au fost revendicate. Sigur că acţiunile de revendicare sunt dificile şi implică anumite cheltuieli, dar poate că toate aceste aşezăminte întemeiate de cei dinatintea noastră merită să ne zbatem pentru ele mai mult decât o facem.
Unele chiar au fost revendicate si nici pana la momentul asta nu au fost retrocedate!….Imi pare rau dar nu pot sa ma uit la “paiul din ochiul nostru” cand am fost tratati asa cum am fost tratati!….am invocat Concordatul denuntat unilateral de Romania el cred ca oglindeste o anume stare de fapt!….