Nu am scris niciodată pe blog despre celebrările liturgice de la biserică, acum însă o voi face şi pentru ca al 13-lea capitol din Scrisoarea către Corinteni mi-a plăcut dintotdeauna. Imnul iubirii se numeşte acest capitol, m-am întrebat mereu de ce poartă acest nume şi cred că pot să îmi dau singur răspunsul, pentru că acest text sintetizează într-un fel anume tot Noul Testament. Iubirea este într-adevăr lucrul cel mai frumos pe care putem să îl dăruim şi celorlalţi. Când eram ministrant era textul meu preferat, era textul pe care puteam să îl proclam şi fără să îl citesc deloc înainte. Acest text îmi place şi astăzi, şi îl ascult cu plăcere de fiecare dată când cineva îl citeşte. Acum însă, am să revin la celebrarea liturgică din duminica ce tocmai a trecut, când părintele Emanuel Dumitru, a predicat magistral despre acest subiect. Nu ştiu dacă a citat sau nu din cineva , dintr-un sfânt sau din alte surse însă o frază mi-a plăcut şi am notat-o: “sunt mulţi cei care au vorbit şi scris despre iubire dar numai unul singur a trăit-o”. Ne putem imagina că despre Cristos este vorba, mi-a răsunat în cap până am ajuns acasă şi m-am gândit să o postez şi pe blog. Indiferent cine a spus acest lucru nu mai contează, importantă este esenţa. A sintetizat în câteva cuvinte tot Imnul iubirii şi dacă aceste cuvinte au ajuns la urechile noastre tot Celui care a trăit-o I se datorează. Şi ca să vă convingeţi de cât de adevărată este acea frază am să postez capitolul 13 din Scrisoarea către Corinteni.
1 Corinteni 13
1. Chiar daca aş vorbi limbile omenilor şi ale îngerilor, şi n-aş avea dragoste, sunt ca o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.
2. Si chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.
3. Şi chiar dacă mi-aş împarţi toata averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.
4. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,
5. nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gandeşte la rău,
6. nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevar,
7. acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
8. Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.
9. Căci cunoaştem în parte şi prorocim în parte;
10. dar, cand va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am facut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
12. Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte pe deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.
13. Acum, dar, rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
Etichete: Spiritualitate
