Cartea Genezei ne oferă o imagine despre primii oamenii şi alungarea lor din Raiul Pământesc. Cei dintâi oameni au mâncat din pomul oprit, pomul cunoaşterii şi al înţelepciunii şi au înţeles că sunt goi. Supărarea Creatorului, dacă poate exista aşa ceva, care să definească starea prin care trece Dumnezeu, când îi mustră şi îi trimite pe Adam şi Eva, la munca din care trebuiau să îşi câştige existenţa, se referă mai degrabă la păcatul neascultării omului primordial. Pomul din centru Edenului Pământesc, este fără doar şi poate o figură de stil, o alegorie, pentru a exprima omului primitiv (a se înţelege neevoluat în gândire şi acţiuni) că a locui un ţinut încredinţat lui de Dumnezeu, presupune şi responsabilităţi nu numai drepturi predefinite. Desenând un arc de cerc peste timp, observăm că omul are numai defecte, iar singurele calităţi rezidă tocmai din bunătatea nemărginită a Creatorului, care îşi entuziasmează creaturile oferindu-le posibilitatea alegerii. De aici începe istoria, pus în faţa alegerii, omul alege prost, ba mai mult nu îşi recunoaşte greşeala. Vina circulă de la Adam la Eva şi apoi la şarpele iscoditor, atrăgând pedeapsa meritată a lui Dumnezeu. Adam este condamnat să îşi câştige traiul prin sudoarea frunţii sale, Eva să suporte chinurile facerii iar şarpele să se târească. Fiecare în parte este interogat de Dumnezeu, ca un Blând Judecător, şi niciunul nu îşi recunoaşte vina. Dumnezeu nu condamnă însă pe nimeni dinainte, el pune în faţa creaturilor sale imaginea păcatului neascultării. Ce se putea întâmpla dacă fiecare în parte îşi recunoştea greşeala, putem doar să ne imaginăm nu să fim însă şi convinşi că judecata Creatorului nu ar fi fost aplicată. Un singur lucru este cert, pentru a subzista harul, omul trebuie să greşească, iar de aici începe bunătatea lui Dumnezeu. Cum poate să existe harul, altfel decât creând o antiteză perfectă cu păcatul?… în lipsa păcatului nu există harul, este foarte simplu, nu are cum să se înmulţească harul şi nu are cum să balanseze nici unul dintre talere. Pentru a avea conştiintă binelui, trebuie invariabil să ne raportăm la rău. Dumnezeu, când îi lasă omului prespectiva alegerii căii de urmat, nu îl lasă de izbelişte, se gândeşte şi la momentul în care omul poate alege rău. Acesta este motivul pentru care îi promite un Răscumpărător şi posibilitatea de a se reabilita, lepădându-se de pornirile lui rele. Din această expunere nu trebuie să ne imaginăm că fac apologia răului, Dumnezeu nu a creat răul, cei dintâi oameni erau buni, ne spune Cartea Genezei, alegerea lor i-a îndepărtat de Dumnezeu şi i-a făcut să cunoască răul. Nu sunt un teolog, părerea mea nu este una autorizată, dar întreaga mea expunere nu se fundamentează pe sursele existente ci pe o presupunere. Nu îmi pot imagina omul într-o stare vegetativă, Dumnezeu îl cheamă pe om la demnitatea cea mai înaltă, la demnitatea harului. Probabil acesta este şi motivul pentru care îl pune să aleagă, binele sau răul, viaţa sau moartea.
Sursa imaginii: pictură de Tizian (Adam şi Eva în Rai), această imagine face parte din patrimoniul Universal şi expunerea ei nu încalcă legea drepturilor de autor.
Etichete: Adam şi Eva, Creator, Edenul Pământesc, Pomul Oprit, Spiritualitate
Văd că vorbiţi de o alegorie. Dar dacă a fost chiar aşa cum scrie acolo ? Eu aşa cred, nu că a fost “fără doar şi poate o figură de stil, o alegorie”, ci că a fost un pom adevărat, din acela cu scoarţă şi cu roade. Greşesc ?
Nu stiu daca gresiti sau nu?!…eu doar imi exprimam un punct de vedere!…nu cred ca Dumnezeu se poate supara pe noi pentru un simplu mar (sau ma rog pentru 2 oameni care au mancat sa ajunga sa sufere generatii intregi)…eu sustin ca nu a fost vorba de un mar ci de neascultarea sau nesocotirea cuvantului lui Dumnezeu, asta e parerea mea!…si sa ne gandim cum a fost transmis Vechiul Testament!…asa ca sursele se bat cap in cap, dupa cate stiu eu transmiterea Genezei se face prin viu grai pana sa ajunga sa se scrie!…de unde stiti ca persoanele care au transmis verbal Cartea Genezei nu au apelat la o figura de stil?…eu unul nu cred ca Adam si Eva au transmis mai departe “povestea” cu Raiul Pamantesc!…dar bineinteles ca nu pot sa infirm dar nici sa confirm, singurul lucru pe care pot sa il fac e sa cred!…
Eu ştiu că autorul văzut al Genezei se cunoaşte. Este Moise. Acuma, de la Moise la fixarea în scris a Vechiului Testament se prea poate ca textul să fi trecut prin mai multe guri. Nimic nu ne îndreptăţeşte să credem că ar fi fost schimbat, adică în loc de fapte au apărut figuri de stil care să facă aluzie la acele fapte. Dacă ar fi aşa, am deschide cutia Pandorei: nici Evangheliile nu fac excepţie. De la crearea lor la fixarea în scris au trecut mai multe generaţii. Dacă Întruparea, Moartea, Învierea şi Înălţarea Lui or fi figuri de stil ? Dacă am crede, spre exemplu, că Isus a fost un om curat şi că Vocea de la Botezul Domnului care a spus “Acesta este Fiul…” a exprimat o figură de stil, în sensul că Dumnezeu S-a recunoscut doar în acest om ? Am mai fi creştini ? Eu zic că nu.
De aceea, eu cred într-un Adam real şi un măr real. Muşcarea mărului nu a fost doar o alegorie a neascultării, ci Dumnezeu le-a dat o poruncă foarte simplă, ca să-i pună la încercare, numind pomul acela ca fiind particular. Putea fi orice alt pom. Sau o broască ţestoasă. Putea să-i spună lui Adam: “dacă te vei atinge de această broască ţestoasă, care e Broasca cunoaşterii Binelui şi Răului, ai să primeşti cartonaş roşu”.
În acest sens vorbeşte şi Catehismul de la Baltimore, aici:
http://www.catehism.ro/cb_Lectia05.htm
(urmăriţi răspunsul la întrebarea 41)
Lăudat fie Isus !
Chiar ii place tipul asta de dezbatere!…si ar fi frumos daca ar interveni si alte persoane cu mai multe pareri!… In ceea ce priveste acest subiect am sa mai citesc si am sa ma interesez cu privire la acest subiect si am sa revin dupa ce ma voi documenta si am sa indic si sursele!…chestia cu boasca mi se pare totusi putin cam fortata!…
In vecii vecilor !..
Dar Dumnezeu nu S-a mâniat pentru că oamenii au mâncat un simplu măr ci pentru că nu L-au ascultat mâncând din acel măr. Nu tot aşa credem şi noi azi, că respectarea postului este poruncă a Bisericii şi că a mânca friptură în zi de vineri duce la căderea din starea de graţie, fără de care nu ne putem mântui ? Ne trimite Dumnezeu în iad pentru că am muşcat un simplu beefteck ? Nicidecum, e vorba de neascultare.
Hai să o luăm altfel şi să construim o analogie: dacă, să zicem, un copil joacă ţintar, el comite sau nu comite un păcat ? Veţi spune că nu comite şi sunt de acord cu dv ! Nimic din învăţătura noastră nu ne interzice să jucăm ţintar: nici în Biblie nu scrie, nici la biserică nu am auzit că nu e voie să jucăm ţintar. Dar dacă, atunci când au plecat la servici, părinţii copilului i-au spus: “până ce nu ne vom întoarce, să nu te atingi de jocul de ţintar !” ? Atunci, vom sesiza imediat, situaţia se schimbă. Jucând ţintar, copilul cade sub incidenţa poruncii a 4-a şi comite materie gravă. Eroarea nu e jocul în sine, ci neascultarea.
Cu frăţietate în Cristos,
M.D.
Aveti dreptate in esenta, desi eu cred ca este vorba doar de o interpretare, fiecare dintre noi priveste lucrurile similar, numai ca ii da o alta interpretare aici cred ca se face diferenta!…Cu analogia sunt deacord…de fapt daca ma gandesc bine si diger, nu marul este important, in esenta asta vroiam sa spun, nu stiu ce gandeau cei care au transmis mai departe pe cale orala Cartea Genezei, chiar daca ii este atribuita lui Moise, am spus atribuita pentru a marca nuanta, istoric nu avem nicio resursa plauzibila in care sa se enunte scriptic ca Moise este autorul, iar daca exista eu nu stiu de acea sursa!…si daca exista, cu siguranta ea a suferit modificari substantiale pana a ajuns la Moise (tot pe cale orala), asadar mesajul a suferit perturbatii majore!…nu vreau sa fiu rau, dar ce ar fi ca sa exista chiar o alegorie ca multele alegorii din Sfanta Scriptura ?…iata si exemple si am sa citez din Umberto Eco care in opinia mea sintetizeaza foarte bine cand vorbeste de simbolistica din Apocalipsa:” sapte trambite, caderea stelelor, marea preschimbata in sange, lacustele si fumul iesind din fantana adancului. Gog si Mangoc cu ostirile lor” …si a-si adauga eu cele 12 triburi, 144 de mii care se vor mantui, iar exemplele pot continua!…
Avem credinţa, care este un mijloc de cunoaştere superior oricărei “resurse istorice”. Deci, credinţa în Sfânta Tradiţie ne spune că în mod sigur:
-autorul nevăzut al cărţii Genezei este Dumnezeu
-autorul văzut al cărţii Genezei este Moise.
Prin urmare, dacă istoricii vor descoperi (ceea ce nu s-a întâmplat, deocamdată) că nu Moise sub inspiraţie divină a scris “Geneza”, ci, să zicem, Agamemnon sau Quetzalcoatl, înseamnă că Sfânta Tradiţie are dreptate, iar istoricii se înşeală, ca de atâtea ori.
Iar cele din Apocalipsă nu sunt alegorii, sunt viziuni asupra unor evenimente viitoare. Noi nu vom merge într-un rai ori într-un iad alegoric, ci într-un rai ori un iad real. Trâmbiţele nu sunt alegorii, ci la fel de reale ca trâmbiţele Ierihonului, etc. Mai mult ca orice, învierea şi înălţarea lui Isus nu sunt alegorii, ci evenimente istorice reale. Cel puţin aşa cred. Iar când spun “cred”, nu spun “sunt de părere mai degrabă că”, ci: sunt 100 la sută convins în ciuda oricăror eventuale “dovezi” contrare.
Dumnezeu nu ne-a lăsat doar Biblia, ci ne-a mai lăsat o instituţie care se ocupă de interpretarea ei. Atâta cât ştiu, singurul lucru alegoric din Geneză este acela al “Zilelor Creaţiei”, în care suntem îndemnaţi să înţelegem “etapele Creaţiei”. Instituţia care se ocupă cu Biblia ne mai învaţă că expresia “Dumnezeu S-a odihnit” este figură de stil. În rest, nu am auzit să fim îndemnaţi să credem că cele scrise acolo ar fi altceva decât reale. De aceea, eu cred că Adam a fost făcut din humus adevărat, iar Eva dintr-o coastă reală a lui Adam. De acord, există un “nivel alegoric”, al interpretării Bibliei, dar care nu exclude nivelul real. Spre exemplu, cele 12 triburi din Apocalipsă vor fi triburile Noului Popor al lui Dumnezeu, care este Biserica Catolică şi care au legătură cu cei 12 apostoli aleşi de Cristos, număr care are la rândul lui legătură alegorică cu cei 12 urmaşi ai lui Israel. Asta nu înseamnă că nu au fost 12 apostoli, ci mai mulţi ori mai puţini, ci că Dumnezeu a ales 12 şi nu mai mulţi ori mai puţini cu un anumit skepsis, pe care îl numim “alegorie”. La fel, când spunem “există un nivel alegoric al înţelegerii creării Evei din coasta lui Adam”, nu trebuie să credem că Eva a fost creată din altceva decât o coastă fizică, ci trebuie să credem că Dumnezeu, care putea să o creeze din orice sau din nimic, a ales această variantă cu un rost anume, ca să ne arate ceva.
În rezumat, după părerea mea: cheia alegorică e permisă şi chiar foarte bună, dacă nu duce la negarea faptelor. Eu atâta am avut de zis.
Imi place aceasta dezbatere, chiar daca ma repet spunand asta, ca orice dezbatere intelectuala creaza polemici si cred ca in final este constructiva, poate ca eu nu am fost indeajuns de concret, sau am facut referiri care sa poata fi interpretate. Eu nu neg fapte, spun doar ca exista o simbolistica si niste surse care nu se pot verifica pe care eu le-am interpretat ca fiind “alegorii” ca sa va citez!…pentru intraga Dvs. dizertatie am tot respectul, face bine si lamureste niste lucruri pe care eu poate ca ori nu le-am mentionat fara sa imi dau seama ca sunt importante, ori le-am interpretat gresit!…In rest imi doresc de la Dumnezeu intelepciune si ca pe langa cele 12 triburi sa ne aflam si noi cand ne vom prezenta la judecata!…