Oct
6
Postat de mariusoanta pe 6 octombrie 2009 în Părerea mea
O intrebare fireasca se pune in fiecare ciclu al istoriei exista o criza profunda de memorie?..si daca exista ea afecteaza profund constiinta?…exista constiinta in afara religiozitatii?…daca fiind ireligiosi putem totusi sa ne pumem probleme de constiinta?…acestea sunt intrebari la care va invit sa va spuneti parerea si sa comentam impreuna despre aceste probleme!…
Etichete: Părerea mea
Desigur ca exista constiinta si mustrare de constiinta in afara religiei. Aceasta samanta a plantat-o Dumnezeu in sufletul fiecarui om, chiar si in sufletul celor care nu cred in El.
Sunt sigur si am cunoscut oameni care nu cred in Dumnezeu mai buni si mai “constienti” decat multi oameni -asa-zis- credinciosi.
Orice criza ameninta poate constiinta, sau anumite elemente pe care in absenta crizei le consideri imuabile. De ex, chiar si o criza financiara zdravana iti poate clatina anumite percepte.
La ce te referi prin “criza de identitate religioasa”. Identitate ca si apartenenta fata de un grup, o confesiune. Sau ca pe o criza de credinta, de pierdere a reperelor?
Vlad poate ai dreptate dar in cazul asta exista alte intrebari la care trebuie sa raspundem si anume
si ce se intampla atunci cu cei care nu sunt crestini_…musulmanii, sintoistii, etc?…ei au o constiinta sau nu au ca Dumnezeul lor vorbeste de reancarnare, Dumnezeul lor nu a plantat nicio constiinta din moment ce pt ei nu exista
In ambele situatii ma refer la identitatea religioasa privita ca o pierdere a reperelor si apartenenta la in grup!…astazi nu mai avem identitate, sau poate avem , cand ne uitam la televizor, “grupul celor care se uita la televizor”, si aici exagerez putin tocmai pentru a arata ca nu multi sunt cei care pot sa vorbeasca de o identitate religioasa!….
Problema identitatii religioase – personale – e strans legata de promovarea credintei in sanul familiei, de modul in care vezi si simti credinta in jurul tau – in familie, la biserica, la prieteni, la televizor.
Din pacate, canalele media (in special TV-ul, cel mai important) romanesti promoveaza decat sex, vulgaritate, incultura, minciuna, mondenitate (a se citi fite) si toate aceste lucruri te fac usor usor sa te simiti pierdut intr-o lume a inceritudinii si a carnalului.
Mi-e scarba de TV, mi-e scarba de conducatorii nostri care nu stiu deloc sa dea un exemplu de comportament (civic, crestin etc.), demnitate, verticalitate etc.
Cand nu ti-e scarba, ti-e frica si te intrebi “Oare in ce lume traiesc? In lumea asta mai exista Dumnezeu?”
Ai devenit prea acid Vlad!…si noua ne e jena, ca scarba e un cuvant mult prea tare!…poti sa te uiti si ep Discovery, sau alte canale media care ofera alternative!..probabil ca noi suntem de vina ca ne uitam ca daca nu ne-am uita probabil ca nu ar mai da si ei asa ceva si ardeveni mai umani!…eu cred ca problema este legata de noi de modul cum ne manifestam , familia are fara indoiala rolul ei dar la inceputurile existentei noastre!…exista Dumnezeu, numai ca el ingaduie si lucrurile astea, tocmai pentru a ne forma pe noi si a ne pune la incercare!…
Nu as mergepre departe si sa afirm ca animalele au constiinta…orice om ese religios, iar ocnstiinta si-o formeaza odata cu mintea care se raporteaza la un standard, de aici se plonseaza constiinta eronata, care de fapt este o chestiune de standard.
cat despre constiinta “religioasa” ea exista in fiecare om, caci fiecare om este intr un fel sau altul religios. A merge sau nu la biserica nu cred ca face suportul constiintei religioase, a afirca ca Dumeneyu exista sau nu, nu cred ca este suportul constiintei religioase, ci mai degraba consider ca aceasta constiinta religioasa exsita in fiecare om, iar raportarea nonconformista aduce in prin plan constiinta religioasa, caci aceasta constiinta religioasa este libertatea de a crea sau de a imita divinitatea. Eliade vorveste despre aceasta religiozitate conpunandu se nu numai din mesul la biserica ci si din primirea unui copil, prima iubire,moartea unui om drag…toate acestea fac parte din constiinta omului dincolo de timp si spatiu.a A afirma ca exsita sau nu Dumnezeu e o chestiune lingvistica si nu una profunda cu implicatii ale constiintei. Toti suntem ancorati sub rivirea blinda a lui Dumnezeu…aici e sensul si toata capacitatea noastra…propun spre lectura Theillard de Chardin: Mediul Divin
lectura placuta
Animalele nu au constiinta, asta este clar!…si cat priveste fiecare om, si aici am foarte multe dubii. Un tata care isi bate copilul il lasa sa flamanzeasca , care dupa ce l-a facut isi bate joc de el fizic si psihic nu poate fi numit un om cu constiinta!…exemplele sunt multiple, unii prefera sa meraga la femei, sa isi bea mintile in loc sa le asigure traiul de zi cu zi copiilor, atunci va intreb , unde este constiinta?…a plecat in vacanta?…probabil Eliade, pe care l-am citit in dese randuri, nu se raporta la aceste lucruri. Si sa fiu sincer eu cand am scris nu m-am gandit la o chestiune lingvistica. Multumesc pentru sugetia de lectura, ea insa nu o sa imi schimbe optica, e o chestiune de traire!…