Omnia vincit amor

Nu ştiu ce să comentez în legătură cu acest videoclip care a făcut înconjurul lumii!… Este vulgar, mult prea vulgar, fie şi într-o industrie muzicală care trebuie să şocheze ca să vândă. Ceea ce nu pot sa accept însă, nu este vulgaritatea în limbaj ci în prezenţă, imaginile care se succed cu repeziciune şi care ajung să fie o palma dată celor care cred că însemnele religioase reprezintă ceva, fie şi un suport moral ca să nu mai spun un obiect de cult. Asupra crucii care atârnă în zonele intime şi care este se etalează în formă inversă, mie greu să spun ceva, e mult prea grobiană imaginea, la fel şi mânecile care sunt asezonate cu aceleaşi însemne religioase tot în formă inversă ca ofesă adusă mişcării religioase în general. Apoi vedem cu interpreta mimează că înghite un rozariu pe care anterior se rugase. Şi ca tabloul să fie complet sunt prezentate vietăţi care dănţuiesc ca într-un dans tantric, apoi îmbrăncirea aproape rituală a damei, eludează până şi vulgarul exerciţiului în sine. Totul e greoi ca şi expunerea mea, lumini şi umbre se rotesc una câte una, pentru ca mai târziu tânăra eroină care joacă un rol negativ îmbracată în călugăriţă să îşi dea sfârşitul.

Comentarile par de prisos, imaginile sunt sugestive, cred eu, mult prea sugestive şi dacă nu vedeam videoclipul cu totul întâmplător poate că mi se părea unul dintre miile de videoclipuri. Sper să mă înşel cu expunerea prezentată anterior şi să fi înţeles eu greşit, sau măcar, să fi interpretat imaginile greşit. Deşi mi se pare că vulgaritatea a atins cote alarmante şi pentru mine, care nu sunt un mistic şi nici nu am pretenţia ca pot fi.

PS: Sper că domnii îmbrăcaţi în desuuri nu vor să sugereze nimic, mai ales despre evenimentele din ultima vreme!… am văzut videoclipul de mai multe ori şi am simţit nevoia să punctez!…

Când aştern aceste cuvinte sunt extrem de dezamăgit, am şi motive. Dincolo de urmările pe care le are asupra vieţii fiecare demers uman de bun simţ răsplătit cu indiferenţă, cei care  conduc destinele noastre ale fiecăruia, nu au înteles unul dintre principiile fundamentale care guvernează societatea umană astăzi, care într-un mod simplist se numeşte demnitate umană ( sau dreptul persoanei la demnitate umană). Dincolo de derapajele inerente în orice societate democratică, am ajuns acolo unde nici măcar în visele cele mai crunte nu credeam că o să ajungem. De ce scriu aceste rânduri astăzi şi nu le-am scris ieri, deşi le-am gândit ?…pentru că aşteptam să văd dacă lucrurile evoluează în direcţia în care m-am gândit eu că o să evolueze. Şi îmi pare rău că se întâmplă asta. După discursul de-a dreptul odios  în care ”o persoană obeză este cărată în cârcă de o persoană anorexică”, mi-am amintit de o catedrală care ”cară în cârcă” un mastodont, ce similitudine!… o clădire istorică şi de patrimoniu are în coastă o un bloc imens,  care poate fi personificat, şi care în opinia mea este o ”persoană de-a dreptul obeză” (am şi eu obsesiile mele). Să mai spun şi că în urma crizei are de suferit şi biserica catolică locală, pentru că acea cotă fixată la 1% din venitul fiecărui creştin se micşorează odată cu micşorarea veniturilor aceloraşi creştini, care sunt bugetari, pensionari  şi cărora binevoitorul guvern le-a tăiat în mod grotesc din venituri ???….cred că pare de prisos. Biserica, şi aşa suferindă, trăia din veniturile celor care, din micul lor venit aduceau în fiecare an o sursă de subzistenţă Bisericii. Astăzi  lucrurile capătă accente dramatice. Odată cu micşorarea veniturilor se micşorează şi sursele băneşti ale Bisericii catolice şi aşa destul de infime.  Ce să mai aşteptăm, poate să vedem că din lipsă de banii pentru plata utilităţilor se vor tăia: curentul, apa şi gazele!?. Acesta poate fi un final dramatic, dar şi mai dramatic decât acesta poate exista unul la care nu vreau nici să mă gândesc, să văd cum de Crăciun, în locul luminilor electrice vor apărea în biserică lumânări, la lumina cărora, se vor celebra toate actele euharistice din lipsă de bani. Şi să nu uităm că şi lumânările se plătesc. Mai rău decât atât, poate fi ca într-un final apocaliptic, statul, prin firmele la care este acţionar, să pună sechestrul pe bunuri pentru a-şi recupera creanţele la utilităţi. Totul se învârte în jurul unui cerc vicios, economia nu iartă, afectate de neplata utilităţilor pe care şi biserica le datorează în fiecare lună, firmele, pot cere executarea silită a tuturor celor care nu îşi plătesc utilităţile. Taxelor datorate statului de către firmele care trebuie să plătească impozite nu se pot plăti pentru că la rândul lor firmele nu îşi încasează banii pe utilităţi. Sper să nu văd biserici închise sau cu lacătul pus pe uşa de la intrare. Mi-ar aduce aminte de un alt timp către care ne îndreptăm cu paşi repezi şi care prin efecte ar putea fi mai puţin groaznic decât cel pe care îl trăim.

PS: era să uit nu vă bucuraţi prea mult că lucraţi în mediul privat, dacă astăzi o firmă poate subzista, mâine nu se ştie iar pensionarii şi bugetarii care altădată cumpărau produse de la firme private, odată cu scăderea salariilor nu o vor mai face, ceea ce înseamnă declin economic şi scăderea vânzărilor  deci afectarea mediului privat !…