Postat de Angelica Baboschi pe 20 august 2012 în Fără categorie

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este exc
elentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa.
Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.De cite ori v-au zis copiii vostri „multumesc”?

Care este rezultatul?
O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.
CE ESTE DE FĂCUT?
Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele:

Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă
Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat.

Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”.
Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele.
• Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească
Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi”
• Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri
Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

• Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni
A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.
• Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.
• Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI

1 A distruge speranţa şi visele

2 A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
3. A exprima autoritatea cu agresivitate
4. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt

Postat de Angelica Baboschi pe 27 noiembrie 2009 în Fără categorie

Cum au evoluat generatiile

Oare cand imaginile si animatiile au devenit atat de importante in viata noastra? De ce noi cand eram in scoala puteam invata cu manuale fara imagini colorate si fara exemple si jocuri la fiecare pas, iar copiii nostri refuza sa faca acest lucru? Un prim raspuns ar fi ca mintea umana evolueaza cu fiecare generatie si, urmand regula, copiii isi depasesc parintii. Sa ne gandim insa la ultimele trei generatii identificate de cercetatori.

Persoanele care acum au varsta intre 45 si 60, numiti si Baby Boomers, erau obisnuiti cu datele si informatiile tehnice, copiii Baby Boomers citeau dupa manuale pline de informatii teoretice si ascultau indicatiile profesorului. Erau obisnuiti sa fie disciplinati si erau influentati de parinti in alegerile legate de scoala si prieteni. Adultii care acum au intre 30 si 45 de ani fac parte din generatia X.

Spre deosebire de cei din Occident, la noi generatia X a crescut in timpul perioadei socialiste, cu acces la televizor doar doua ore pe zi. Cu toate acestea, fata de generatia anterioara imaginile si demonstratiile apar mai des in lectie, la fel si discutiile cu profesorii si colegii. Cei nascuti dupa anul 1980 la noi in tara fac parte din generatia Y sau din Era Internetului, unde intalnirile cu prietenii nu mai au loc in fata blocului, ci in comunitati virtuale cum sunt facebook, myspace, hi5 sau pe chat.

Cercetatorul Mark Prensky ii numeste pe copiii care au crescut inconjurati de televizor, calculator, Internet si telefonul mobil – generatie digitala. Daca in occident, generatia digitala a aparut odata cu primele jocuri pe calculator, la noi in tara, digitali sunt copii nascuti dupa anul 1990. Astazi Internetul uneste aceste generatii printr-un singur click, oameni de pe continente diferite pot comunica exact ca si cum s-ar afla in aceeasi incapere.

Copiii generatiei de azi cresc expusi la o imensitate de mesaje si stimuli fara a fi deranjati in vreun fel de acest lucru. Daca noua ne-ar fi greu ca in timp ce citim, sa ascultam muzica si sa discutam cu prietenii pe chat, copiii zilelor noastre fac acest lucru in mod natural. Sunt atrasi sa faca mai multe activitati in acelasi timp si reusesc sa isi distribuie atentia atata timp cat au un interes. Astfel, cresc inconjurati de imagini, filme, muzica, animatii si devin atrasi din ce in ce mai mult de acestea, iar mintea lor cauta informatii asemanatoare celor cu care sunt deja obisnuiti.

Si cu scoala cum ramane?

Cum sa-l faci sa invete cu placere, sa isi respecte profesorii, sa isi asculte prietenii, nu sa vorbeasca in acelasi timp cu ei asa cum face pe chat, sa aleaga o carte in locul unui joc pe calculator? In fata schimbarilor noilor generatii si in fata ritmului copiilor nostri scoala ramane fara raspuns iar noi ne plangem ca nu putem tine pasul. In tot acest timp, copiii nostri raman singuri in fata calculatorului, dezinteresati de scoala si de educatie pentru ca nu intelegem un lucru simplu: sunt diferiti.

Metodele si instrumentele traditionale de educatie nu sunt adecvate ritmului lor, nu ii motiveaza sa invete pentru ca nu au nicio legatura cu stilul lor de viata. In fond, problema este metoda. Si pentru asta exista solutii. Calculatorul a intrat deja in scoala si in educatie. Sunt profesori care folosesc materiale educationale in format electronic si care predau la clasa cu ajutorul lectiilor pe calculator, atragandu-i astfel pe copii.

Lectia devine o poveste, cu personaje haioase, animatii si simulari, iar copilul invata prin descoperire. Predarea interactiva cu ajutorul continutului multimedia transmite informatia imbinand elementele atractive pentru copii: animatie, text si sunet. Spre exemplu, produsul educational „Fractii cu peripetii” al INTUITEXT ii invata pe copii fractiile facand asocieri cu viata reala. Copiii sunt indemnati sa-si foloseasca notiunile de fractii pentru a imparti o prajitura cu prietenii.

Pentru digitali predarea devine interesanta in cazul in care mesajele transmise imbina imaginile cu sunetele iar explicatiile sunt legate de mediul lor familiar.

Daca ne gandim la metodele traditionale de invatare intelegem ca nu raspund cerintelor generatiei actuale, nevoilor si ritmului ei. Informatiile pur teoretice si notiunile abstracte nu au nicio legatura cu limbajul digitalilor, nu au corespondenta in lumea lor plina de culori si miscare. Folosirea tehnologiei moderne in educatie transforma invatarea intr-o experienta adecvata stilului de viata al copiilor digitali. In momentul in care informatiile teoretice devin experimente, simulari virtuale sau animatii, iar profesorul foloseste calculatorul pentru a face lectia interactiva, copiii devin atenti si activi la ore.

Daca pentru noi geografia putea fi memorarea elementelor care caracterizeaza unitatile de relief si vizualizarea lor pe harta din clasa sau din manual, pentru copiii digitali geografia trebuie sa fie explorare, iar muntii, dealurile, campiile si apele sa le descopere jucandu-se cu harta interacttiv.

www.suntparinte.ro

Postat de Angelica Baboschi pe 2 noiembrie 2009 în Fără categorie

Ca si responsabila a Grupului de Rugaciune, care are loc la Biserica Sfanta Cruce, in fiecare seara de miercuri, incepand cu orele 19, va invit sa participati la  momente de lauda, adoratie, invataturi, veghi, etc.